Ingineria poemului de dragoste

Poem formular
 

subsemnatul născut

din elan birocratic la în judeţul 

cu domiciliul actual

am absolvit viaţa generală de treizeci de ani

totodată am mai pînă cînd

apoi

se va consemna an de an menţionînd luna 

şi anul secera

şi ciocanul aşa şi pe dincolo de ce 

şi cu cine din şcoală

în şcoală spre eroarea finală

am stat la părinţi am intrat în producţie într-o

proporţie îngrijorătoare

etcaetera precizînd instituţiile

localităţile şi întîmplările unde am învăţat 

şi lucrat la femei

brevetate pentru mai multe persoane 

în care se intră

acuma desculţ şi cu mare smerenie

în prezent mai lucrez într-o funcţie din care 

mi se va trage

probabil ceva

am satisfăcut stagiul de bărbat adoptiv care

încă mai crede

am fost lăsat la vatră

cu gradul de bărbat major cu diagonală şi 

certificat de bună purtare între aceleaşi 

două picioare ca

între cele două războaie mondiale 

cînd se distila jazz

chiar azi noapte am fost cu femeia maria pe ea au împuşcat-o 

gazat-o violat-o 

apoi mi-au

dat-o mie să mă fac prizonier într-o poză 

de bîlci

colorată cu guma

am fost primit mai demult sînt membru şi-aş

vrea tu iartă-mă hîrtie

despre mama şi tata ştiu nepermis de multe lucruri ei au fost 

încadraţi în categoria socială bărbat şi femeie restul 

sînt eu un decor un vax 

zaţ

ei au fost chiaburi muncitori intelectuali 

şi ţărani

pînă cînd le-a venit mintea la cap 

într-o noapte şi-au făcut o

dumnezeiască politică nu am fraţi pentru că 

m-am născut 

cu o piatră în mînă

pe mama o cheamă aşa iar pe tata îl cheamă aproape la fel

pe întuneric acasă nici măcar nu 

mai deosebesc eu bine 

consoanele 

ei nu au fost judecaţi dar sînt pregătiţi şi 

oricum vinovaţi

la rîndul meu am copilul miruna care 

merge la şcoală

el are un ghiozdan din care iau mereu 

împrumut pe furiş 

cu tandreţe

şi nedisimulată pedagogie waldorf

eu am unchi şi mătuşi şi tot felul de acte

eu am o grămadă de timp şi o fereastră

pe care mă uit

am o cheie cu care încui şi o alta

am o ţară frumoasă cîmpii mănoase şi cuvinte din flori

pe mine mă cheamă lucian vasilescu

eu vreau

 

                                          loc pentru semnătură

 

P.S. mai este bunica

 

 

 

 

în blocul meu dimineaţa vine ca atunci cînd deschizi o cutie cu muzică 

din robinete nichelate apa curge spală 

resturi de vis cadillac pdg cont în bancă jane birkin maşina cu lapte

buletinul de ştiri 

transplanturi absurde de umbre de

unde telegrafistul de scară ţăcăne 

esoesul de rigoare 

lumea se-aruncă în stradă fără colac de salvare în vreme ce 

soarele răsare şi n-am nici o vină nici un amestec îmi

potrivesc fracul salut mă aşez descifrez 

cu un deget la maşina de scris für elise

 

 

cuvintele cu care obişnuiam să te chem au fost

exilate într-o limbă străină şi puse la muncă le trimit pachete

 curînd va trebui 

să răspund pentru asta 

ca într-o mină

despic aerul nopţii sap dimineaţa adorm

murdar obosit

iar n-o să cînt nimic la maşina de scris

 

 

plouă navighez către casă cu un brel sub

umbrelă intru fac prezentările administratorul

îl trece în cartea de imobil va creşte 

chiria îmi spune

îhî îndes în gura maşinii de scris un căluş

de hîrtie

 

 

hic et nunc de crăciun îmi zăngăn oasele 

în faţa tarabei cu ţuică fiartă

încorporată poftă uite o fată sorb alene

trag din ţigară adulmec mirosul ei de fecioară de fiară zvîcnind şi icnind 

într-un pat ce nu e al meu da’ nici al vostru 

ce soartă

sorb alene trag din ţigară frigul mă năruie mirosul de ţuică stăruie iară sus 

în paradis trasă de cai zurgălind

trece maşina de scris

 

 

vino să te mîngîi

să te sărut iubesc 

să te necinstesc

pe maşina de scris 

să te nemuresc

 

 

pulsam

asemenea unui cămin de nefamilişti

citeam poezie una la şase ore ţineam regim ochii închişi

gura strînsă

erai aproape făceai piaţa patul curăţenie dragoste

gîndeam să fugim cu ceva interzis

cu trenul de marfă

cu maşina de scris

 

 

încă puţin

aproape la fel ca în atlasul de astronomie

stelele

sînt fericit frumos este cerul senin sau mînios

numărătoarea inversă îmi lipesc gura cu

urări de succes ca pe butoanele 

unui poem spaţial

ating clapele maşinii de scris mă dezintegrez

 

 

Poema sosiei
 

ce mult semănăm eu şi trupul ăsta 

căruia îi înşurubez

dimineaţa ochii în faţa fotografiei de deasupra chiuvetei din baie

gata de noi voinicii 

zoresc spre parcul unde

pasc cîini melancolici şterg praful

de pe băncile rezervate

echipelor de tineri îndrăgostiţi întorşi 

din turneu şi poftesc

la degetele lor speciale pentru mîngîiat 

spinarea femeilor

şterg bine cu grijă astfel chibzuind

uite-aşa o să gîndesc e bine o să spun e bine

o să scriu e bine 

şi-o să vină mama să-mi tragă o bătaie

că iar am plecat de acasă cu fluturi prin ploaie

 

 

Felul în care ziua începe
 

ca şi cum s-ar face vivisecţie pe dimineaţa asta

mi se arată conducta cu apă caldă ţeava

de gaz boilerul

colivia liftului şi celelalte organe chiar şi

femeia cu care aş vrea să-mi beau cafeaua

apoi în tramvai strîns uniţi în jurul ideii

că va fi ora şapte

Iar, dimineaţa
 

dimineaţă se face încă o dată şi cad 

prizonier

 

muşchii tendoanele oasele deşteptîndu-se intru

în carnea aceasta aproape ca la mine 

acasă doar puţin

julindu-mi genunchii atunci cînd mă strecor printre coapse 

clipesc

în planul doi chelnerii pun

scaunele pe mese

bucătăreasa mai trage o duşcă

toate păpuşile înţepenesc în poziţii nu tocmai 

confortabile

la bucătărie pornit-am a merge şi eu

gesturile mele sînt xeroxate şi împărţite mulţimii

se pune apa se adaugă zahăr

se pune pe foc se dă-n clocot

 

m-am trezit mai tîrziu şi iar n-am văzut

cum veneau şi puneau la loc lucrurile

cum lăsau prin ceşti zaţul cum mototoleau 

aşternutul

cum mă aşezau deasupra ca pe o bucăţică 

de ciocolată

 

din calorifer răzbate buletinul de ştiri 

al vecinilor

îmi trec mîna prin păr

aşteptînd aşteptînd

soarele încălzeşte acest mecanism

în care mă învîrtesc

cu pumnii la gură

aşteptînd aşteptînd

poemul din camera verde

 

aici se intră pe-o uşă comemorativă sufocată 

de plăcuţe purtînd

numele unor chiriaşi gospodari 

care au ştiut ce-i aia

să laşi o urmă în viaţă despre tine pe obeliscul 

înfipt în centrul gropii comune vestind omenirii

străluminînd depărtările zările aici au trăit

au muncit

aici au aceşti nemuritori cetăţeni patria

aici ei urcau cu liftul direct în panteon aici ei

participau la circuitul apei în natură

acum aici locuiesc eu complexat 

de marile fapte ale

înaintaşilor după-amiezi întregi 

lustruiesc plăcuţele

pînă ce devin aşa lucitoare vizibile de pe 

toate planetele locuite astfel legendele

vor începe cu a fost odată un lustragiu el avea o cameră verde cu uşă

acolo el îşi ademenea femeile cu poeme agăţătoare acolo

el chiar acolo făcea mişcări ciudate deasupra lor 

împăienjenindu-le alunga dimineaţa el 

acolo alunga dimineaţa

 

iar dimineaţa de-acum va fi bine

lucrurile vor fi împărţite în mod egal ziua şi

moartea viaţa şi noaptea

aşa

 

Pe mine muzica mă face mai bun
 

salut spun şi înghit pastila de rudotel salut

îmi răspunde crainicul de la radio să-ţi pun

nişte muzică lasă

mă ridic în capul oaselor mă văd în

oglindă sînt urît ca un nou-născut bine că nu e

nimeni prin preajmă să rîdă de mine

privesc pe podea la teancul de ziare 

cu care îmi tapetez existenţa

soarele mi se suie pe masă şi străluceşte pe 

fundul cutiei de sardele de-aseară

cobor din pat fac doi paşi descui încep să aştept

să mă ia dumnezeu la plimbare

îmi trag pantalonii ies vezi că diseară o să dau janis joplin încui şi 

strada e întotdeauna acolo

 

 

Poem deja scris
 

 

camera mea are patru pereţi o podea 

un tavan eu

sînt înlăuntrul ei prind cuvinte din zbor

le rup aripioarele ţopăie prin odaie 

apoi le strivesc de pereţi 

rămîn urme scîrboase alambicul frumosului da

acum stau pe scaun mîinile la spate zdravăn legate ascult

cum dincolo de peretele stîng inima

pompează prin fierul beton complicitatea 

duplicitatea vieţii în comun

vecinul îşi construieşte o piramida lui keops 

din chibrituri brăila

l-au dat la televizor color stacojiu transpirat gîfîia de plăcere

nevastă-sa-i făcuse plăcintă cu mere

chiar i-a adus aminte că-i spusese demult înainte aşa

te iubesc roşise stinsese lumina apoi 

trebuise s-o ia 

acum el era cineva cumpărase toate 

chibriturile din oraş pentru 

grădini suspendate turnul din pisa podul londrei canal grande notre dame 

arhitectura absurdului

la scară unu la unu băteam din palme 

putea fi frumos

la sfîrşit şi-ar fi tăiat de fericire venele

 

 

mă ridic de pe scaun mă plimb pe diagonala camerei şi-mi zic

nimic nu te face mai tare mai bun decît 

o femeie de pildă

precum cea de deasupra cu ţîţe uriaşe alături 

de care ai certitudinea că

vei reuşi să răzbeşti de cealaltă parte a crizei 

 

ea are halate frumos înflorate şi păr pe picioare mai are ea are cercei

şi inele şi ştie a coace divine bezele şi cum 

ţi-am mai spus dom’le

are la ţîţe ceva de speriat noaptea în pat visează la mine suspină

vecine vecine mi-e turbur nesomnul 

şi visul asemenea unui aluat

frămîntat ci nu mă lăsa cu ochii în soare ci 

hai haidahai ci

vin’ de mă fură cu ochi injectaţi cu spume la 

gură ea se gîndeşte

astfel numai la mine în van i-e aşteptarea căci george nu mai vine

 

 

unu

 

priviţi prima mea fotografie la un an 

pe macat cu 

fundul în sus

şi rîdeam era vîrsta cînd încă se mai poate spera gresam nădejdea părinţilor 

aş mai face-o acum nu mai pot azi

 

am leafă îmi cumpăr singur ţigări bilet 

de tramvai

acum ştiu tata a căzut pe front eu alunec

pe stradă

e pace copile e bine creşteam şi creşteam

zi de vară pînă-n seară drob de sare

în spinare purtam

îmi ciobisem vederea deveneam 

din ce în ce mai 

nervos atuncea fumam

mă linişteam privind cum igrasia îmi gălbejea sub geam fotografia 

de unde continuam să-mi zîmbesc în chip nefiresc

consecvenţa perseverenţa

v-aş putea citi buletinul ca pe 

o autobiografie romanţată apoi

veţi voi să recit şi grupa sîngelui meu iat-o 

vă veţi feri feţele

nu mă voi zbate prea mult

 

doi

 

ce singur am fost de dimineaţă nici liftul 

n-a vrut să meargă cu mine

coboram scara ca un buletin de ştiri ambulant 

administratorul

dirija corul vecinilor care scandau hai hai 

nu te lăsa

răbdam pe ascuns răbdasem o dată răbdasem 

de două ori pînă la nouă

pînă cînd pînă la sprîncene mi-ajungea şi nu 

m-au mai lăsat să ies afară

dacă nu vin cu părinţii bunicii cu viii 

şi cu morţii

batem din picioruşe urlăm la lună mereu 

împreună dimineaţa are miros

de lapte pastă de dinţi sticle sparte se schimbă cartul 

blocul pluteşte pe ape

e la nave va mă rog întrucîtva copiii 

de pe strada mea

se duc la circul de stat eu nu merg sau de merg

e tot aia adică rămîn stau culcat pe spate în pat 

gîndesc aştept veşti

de la tine să-mi spui că una că alta 

 

cavalerii de malta să-mi spui ce

mi-oi spune ceva să-mi mîngîi timpanul 

cu respirarea ta

 

trei

 

uşa camerei mele funcţionează perfect 

se lasă deschisă se lasă închisă

e foarte docilă senină pe ea intră unul 

şi-mi zice să tac

fac ceasului semn şi el numai tic nu-i nimic toamnă gri vei veni ai venit

apoi pleacă ăsta vine altul îmi cere poemul 

de azi nu îl am însă

pot să-l declam pentru tine să-mi chem şi 

nevasta cea grasă şi casta

să fim mai mulţi să ne ţinem de mînă să fim 

solidari la timp de furtună blocul se clatină 

pîrîie tare mă trec fiori pe spinare

a mai venit o vreme rea dar nu-i nimic 

vom rezista că vine alta după ea închide 

uşa cu cheia acum să te văd o ce plictis

ce saţietate ce stranie vietate mă umple de sînge 

şade-n lună 

şi plînge

 

patru

 

un pas o privire şi ajung la fereastră 

văd ziua de azi ca un aisberg ce poate fecunda sahelul 

poate schimba soarta lumii şi-a pîinii îmi arunc privirea pe geam dibuiesc 

drumul înapoi

cu braţul drept alb douăjşapte semn de cecitate în stradă urle viaţa

şi moartea şi plîngă poeţii poema lor vană ştiu privirea mea

continuă să cadă ameţitor trecătorii ţopăie printre vitrine vizitează

magazine marile trasee turistice 

paradisul pe roate 

prietenii garantate

privirea mea izbeşte cu pocnet pămîntul 

în orbitele goale mi se pun filme supravieţuiesc îmi pare că văd cînd privesc

 

cinci

 

vom cumpăra o colivie cu portiţa deschisă 

singuri într-însa canari vor veni să ne cînte o dată pe zi o dată pe seară 

o dată pe viaţă

ce stranie dimineaţă cînd răspund stereotip aştept 

eu aştept eu aştept

cum un disc zgîriat ce-l ascultam împreună 

cum dimineaţa asta cînd

nu reuşesc să pătrund mai departe fără 

să mă ridic de pe scaun să 

las stiloul din mînă 

apuc receptorul poţi fi oriunde

deasupra oceanului se va opri curentul facem

dragoste ce bine

fără dureri fără urmări vocea ta 

îmi împîsleşte auzul 

e vremea

refrenului şi de bine ce-l ştim amîndoi haiducind prin oraş

plonjează prin flori în pămînt va fi un an bun roditor

 

şase

 

acum scot carcasa telefonului vocea ta se ascunde printre bobine

în spaţiul îngust dintre tole porneşte pe fir înapoi năucind centralista 

de ruşine tînăra fată nu va declara

violul copilul va creşte mare cuminte la trei ani va face pojar

va scăpa mai apoi va merge la şcoală cu monede noi şi lucioase 

umpli telefonul din faţa blocului te văd te chem la cafea

uneori aproape accepţi

 

 

şapte (excelsior)

 

de cîteva zile nu mai ies din cameră îmi ţin 

respiraţia ca o zăpadă lumina se aşază pe lucruri 

anulîndu-le 

se va face un aer uşor 

cu el vor umple baloane

 

Dimineaţa unui acrobat
 

stam pe o bancă în parc miram lumea dansam  

puţin cu cîte o femeie

întreţineam public noţiunea de primăvară 

mă lăsam mirosit

scriam despre tine cu creta poeme pe drumul 

pe care ştiam c-o să vii

uneori ajungeam în felul acesta pînă acasă urcam în camera mea

veioza picapul maşina de scris călimara

îmi săreau de gît

îmi spuneau că ar vrea să se culce cu tine 

să vă fie ruşine

măcar spune-ne despre ea călimara 

scîncea şi-am

să-ţi dau de aici înainte albastre ca marea 

brillante cuvinte

poftim o să zic dar ţineţi-vă bine repetaţi o dată 

cu mine

ea are un cx cutremurător de felină bengală 

berlină 

şi un consum foarte mic de benzină la mersul 

de noapte cînd 

sînii ei desfac în extaz mirosuri turcoaz şi 

cînd şoapte

clatină hărţile ea e deasupra şi-n toate părţile

doamne dă-ne-o femeie de toate zilele de

toate nopţile

 

Poem patogen
 

poate poemul o să fie azi norocos

poate el astăzi va lua de la viaţă cuvintele roz

obiectele roz fiinţele roz şi mirosurile de

aceeaşi culoare

poate poemul o să fie azi norocos poate

cuvintele lui te vor cuceri cu

tandreţea şi disperarea unei boli de piele

Playboy
 

îmbrăcată în uniforma sexului tău porunceşti

acestor cuvinte să vină iar eu

sînt soldatul trag cerneală-n stilou şi o iau

pe hîrtie spre tine de-a-ndărătelea bine atît

cît m-o ţine cu fiecare cuvînt mai aproape

mai dă-mi şi mai ia şi apăs cu

peniţa pe ea pe hîrtia velină şi fără

de vină ca un styx în călduri cu o mie de

mîini de picioare

de guri

 

 

iubita mea de peste blocuri

iubita mea de peste vînt

e carnea ta atît de-asemeni 

poemului pe care-l cînt

 

şi de-atunci pogorîndu-mă-n lume la 

răscrucea picioarelor tale izbind de cinci ori

despărţit în silabe sincopat frîngîndu-te

calde şi rare

 

 

iubita mea de peste blocuri

iubita mea de peste vînt

e carnea ta atît de-asemeni

poemului pe care-l cînt

 

 

O bere pentru visul meu
 

mai presus de orice tricoul lacoste blugii 

cei lee rujul

dior adidaşii puma o planetă întreagă

trudind să te ambaleze frumos să mă facă astfel

să spun poezia puţin mai tîrziu toate acestea aruncate festiv prin oraş 

în vara unde totul începe

la masa din colţ sub fum

de ţigară sub stele mai cerem un rînd

Punctul de sprijin
 

în jurul tău aerul se strînge în cercuri

înot şi îţi scriu poeme mai multe poeme 

de dragoste

o flotă întreagă scufundîndu-se la ţărm

pentru mai multă siguranţă

pentru a da acestor lucruri un sens

pentru ca dimineaţa de mîine să se nască 

la termen

pe căi naturale

acum ia de ascultă bucata asta de bee gees

spui înfăşurîndu-ţi-o în jurul şoldurilor

un bikini ce mă scoate din minţi

sparg totul în jur trăznesc din poemele mele 

de dragoste

de mare calibru fac cerul ciur

spuzindu-te cu stele

incurabile

levitîndu-te

alunecînd piruetînd pe

luciul acestui poem

unde se face seară unde aştept să vii

bile de sticlă se rostogoleau pe stradă

şi-n urma lor veneau copii

 

Haute couture
 

e o piele subţire lumina pe sub care te mişti

e o piele subţire pe unde baletezi 

între magazinul de pîine şi piaţă 

răspunzînd la saluturi e o piele

subţire şi prea mîngîiată

frumos mai era pe atunci în oraş cînd veneau

dimineaţa de departe ţărani să-ţi vîndă

brînză vinete castraveţi să vadă ce mai faci în

lumina deux-pièces care-ţi venea 

ca o piele subţire

frumos mai era isuse pe atunci în oraş cînd

peste sîni ţi se lăsa ceaţă şi mîinile mele nu mai 

ştiau pe unde să plece acasă naufragiat între

pulpele tale cu care-mi trasai orizontul

Autoportret cu tine
 

prin peisajul desenat special pentru mine

unde mă bucur de o singurătate perfectă ciocănind pietrele

cu scule boante albastre interesat peste poate 

de lucrul acesta

mulţumind pentru aerul respirat pentru dreptul de a mă lovi peste degete 

cînd poftesc de a mă întoarce

bandajat în culorile victoriei

 

sînt singurul tău obiect personal

o excursie exotică

un animal ciudat îmbrăcat în piele de om

un obicei ruşinos

 

După-amiaza unui acrobat
 

ehe cîte lucruri te-aşteaptă la ieşirea 

din scenă armura

de piele duşul papucii perfect

ridici receptorul îi spui

de femeia din jurnalul de mode pe care

ai ajutat-o să-şi care pînă acasă parfumul

ţi-a făcut o cafea şi trei paşi era mai importantă

pentru omenire decît focul sau roata 

şi toţi sperau

de la ea o reformă ceva istovitor după care

să nu-ţi mai revii ca după copilărie

Ora de scriere
 

doar aici lîngă cana cu ceai se mai poate

sînt cîţiva metri cubi de aer cu uşă ce-ar fi

să scriu că plouă şi că mai singur ca acum ca

anul trecut şi ca de cînd mă ştiu n-am fost niciodată

oare ce s-ar întîmpla nu cumva ai veni nu cumva şi nu doar atît 

am scoate masa afară te-ai apleca ţi-aş pune pe spate hîrtie 

şi-aş scrie în direct conectat la aparatele tale ca într-o rezervă 

la reanimare

ai face bip

bip bip bip

şi coloana ta vertebrală ar imprima pe hîrtie
mişcările mele de scriere 

orgasmul cuvintelor care ar face această lume

mai frumoasă mai bună

Circuitul femeii în natură
 

acum ar trebui să fie un bulevard 

cu cinematografe apoi

un bar în care să mă uit la pereţi şi o stradă

acum ar trebui să vină cineva să-mi explice 

că nu e bine ce fac că aşa şi pe dincolo
mai bine m-aş duce acasă

 

iau sare între degete pun pe marginea halbei duc

totul la gură înghit ea spune că miroase ca-n grajd

spun nu vezi cum vine iar chelneriţa cu tava de

zici că e o afrodită care tocmai se naşte 

din spumă de malţ fermentat ca la luvru

 

plec mai spune şi pleacă

 

pun sare pe marginea halbei 

ca pe o rană deschisă

spune-mi mai spun dar ea e deja în metrou

şi ascultă cu nesaţ poezia atenţie se închid uşile

care o duce acasă

Poem după natură
 

stai de-a curmezişul nopţii pozezi 

pentru poemul ăsta  eu scriu despre tine 

ca după dictare alunec în tine

ca într-o crevasă

pînă ce istovit sufocat mă scot de acolo 

şi ţîţele tale par doi siamezi fericiţi

ce plutesc în derivă

pe mirosul de mare

printre pirogi şi

portavioane

Vacanţa unui acrobat
 

ah sufereau pentru mine pînă ce mă umpleau de o milă vîscoasă 

infirmiere albe severe mă goleau în chiuvetă

plecau să se schimbe  să-mi joace un vis uneori de amor 

dimineaţa maşiniştii puneau alt decor cu un soare 

proaspăt vopsit cu intrarea noastră în mare ca o catastrofă ecologică 

pe un fond muzical adecvat 

pînă la primul post de control unde eram lăsat să trec 

după o sumară criză după ce voi fi lins tot nisipul 

de pe statuia găsită în zori

Poemul cu o mie de etaje
 

de la ultimul etaj rotitor al poemului 

de dragoste se văd printre nori

aceşti bărbaţi aceste femei repetînd unu doi 

gesturile maestrului de ceremonii

îngereasca gimnastică reproductivă 

la locul de muncă

aceşti bărbaţi minunaţi şi femeile lor roditoare

de la ultimul etaj rotitor al poemului 

de dragoste rostogolesc soarele printre vitrine

snopind trecătorii cu iluzia unor plaje celebre

asmuţindu-i a bate din palme 

ca la un înec de gală

las la apă cabina telefonului tramvaiele strada

chioşcurile de ziare cenaclurile literare tot

ce se mai zbate în chihlimbarul acestui 

alerg printre lucruri încurajînd pereţii

într-o zi o să-mi cadă în cap şandramaua 

asta de vorbe

aici aşteptînd

nu începea nici o muzică doar game arpegii 

exerciţii de adoraţie hanon

 

vocea ta dereticînd printre stele

continentul cutreierat pe jos al acestor 

femei vii vorbitoare

agăţate post mortem de pieptul bărbaţilor

ca legiunea de onoare

de la ultimul etaj al poemului de dragoste

în vreme de ciumă îmi amintesc 

ce mai plimbări făceam noi

călări pe biciclete de extracţie mitologică 

şi ce bine iubito catadioptrii albi 

catadioptrii roşii

pînă la scăpătatul reclamelor dimineţi în amestec cu înlocuitori

jumătate de trup pregătindu-mi cafeaua

cealaltă sprijinind-o pe prima ascultînd 

cotele sînilor ei locomotivele istoriei

 

de la ultimul etaj rotitor al poemului de dragoste 

se vede ca-n palmă

cum devii treptat personaj

Naufragiul unui acrobat
 

ce-ai să te faci atunci cu realitatea asta imediată

cînd camera ta o corabie cu care ea nu 

va mai pluti niciodată

oraşul va fi liniştit

manechinele de pe stradă vor primi buletin

şi cîte un scop în viaţă se vor buluci în tramvai ca într-o catedrală 

electrică ambulantă 

ce frumos se vede

de-aicea pămîntul tovarăşe vatman 

un pas mic pentru om

dar uite ce greu ni se face cîteodată acasă 

printre stelele mişunîndu-ne ca păduchii 

şi fel de fel de tentaţii

ea rămîne la ţărm cu pîine şi sare

aşteptînd înecaţii

L.O.S.
 

oraşul rămîne aproape întreg strecurîndu-se

între noi graţios ca un aisberg abia de vom avea

vreme să coborîm în salon să toastăm

pentru o ciocnire frumoasă pentru bravii 

matrozi ce pompează de zor toate iluziile

pe la casele lor

ne scufundăm strigă omul de veghe aha

era de aşteptat să se întîmple aşa încercăm 

să ne amintim ce s-a scris despre acest naufragiu 

să respectăm întocmai istoria

care ne aduce apa la picioare şi gloria

ne-am scufundat strigă omul de veghe

şampanie pentru doamne încet înainte 

de-acum putem bolborosi în voie cuvinte 

putem transmite

lăsaţi sufletele noastre

uşoare albastre

Plaja sfîrşitului lumii
 

în sfîrşit poate nici nu eram eu întins acolo 

pe plajă uscat privind orizontul brăzdat 

de picioarele femeilor venite

să-şi facă iluzii roz şi verde sauvage anul acesta

sînt un obiect foarte folositor le

lăsam noaptea să se iubească în mine 

cu salvamari mitologici savant tatuaţi mirosind bărbăteşte 

a valuri şi rom cubanez

în sfîrşit poate nici nu eram eu întins acolo 

pe plajă îmbarcîndu-mi cuvintele pe o corabie 

spartă şi aşa de frumoasă

încît rău le părea că se pot îneca doar o dată

 

 

Proces-verbal
 

deprinseseră a se povesti unul pe celălalt în

cele mai neaşteptate feluri ştiau a o face

nu ascultau nu pricepeau

beau la cafele fumau la ţigări noi învîrteam

la manivelă e bună ziua de azi e bună erau

disciplinaţi duminica îşi curăţau armele se

împuşcau unul pe celălalt în tîmpla dreaptă 

pe gaura glonţului priveau pe rînd cerul ca

printr-o lunetă generalul era mulţumit le

înfigea steguleţe colorate sub unghii raporta

îi îmbărbăta le dădea vin şi voie să-i facă bocancii 

le era ca un tată apoi au fugit 

pentru noi

doi trei şi

nu este pe lume plăcere mai mare

taman făceau dragoste atunci iute am

strecurat între dînşii hîrtia de indigo şi văile vuiră 

generalul a cercetat cu atenţie corpurile lor două şi delicte

 raporta şi plîngea mai avea

doar trei steguleţe pînă la pensie

suferea  noi învîrteam de zor manivela

e bună ziua de azi este bună

Agonia unui acrobat
 

să-mi închiriezi pe tine un loc unde 

să-mi gospodăresc privirea

să citesc ziarul în vreme ce mişcîndu-te 

prin odaie zăpăceşti aerul

pui discuri torni în pahare cam pe la mijlocul 

sîrmei mă dezechilibrez încep să cad liniştit clipocind din paiete 

în pufos parfumata 

cutie cu farduri

vor spune

ea purta în noaptea aceea o piele netedă 

şi bine întinsă pe coapse

pe sîni o năpădeau cuvintele ca furnicile 

se cutremura de picau pe la case calcane se prăbuşeau avioane 

şi el tot mai şi tocmai spunea pînă ce o demonta bucată cu bucată

o ascundea prin sertare apoi le dădea drumul hainelor ei 

să plece acasă plănuia o călătorie 

un aşternut boţit de bucurie de valuri creţe spumoase şi dese 

pe care să plutească înecaţi 

umflaţi învineţiţi de plăcere printre peştişori meduze himere 

ca într-un film ce i l-a povestit odată ca într-un film în care 

ei nu niciodată

Femeia de hîrtie
 

lîncezeam laolaltă cu pixurile cu stilourile mele

cu hîrtiile lîncezeam laolaltă sub veioza sunset

fumam şi acum îmi făceam datoria

pregăteam şezlongul umbrela puneam

gheaţă în pahare urma să ieşi din mare să-ţi

montez mîinile pregătite din vreme şi cu care

seara mă mîngîiasem pe-ascuns oho mai întîi

vei roşi îţi voi fixa mîna stîngă apoi

îţi voi potrivi dreapta ceva mai tocită iar tu

pudică mică o să-ţi acoperi mîinile cu sînii cu

sexul despre a cărui însemnătate urmează 

să scriu

Tristeţile unui pilot de încercare 
 

pe atunci 

pilotam nebuneşte cuvinte

alergam la raliuri

cîştigam grand-prix-uri

îţi puneai părul pe bigudiuri

eram o echipă 

dădeai interviuri

deveneai 

mai frumoasă

mai departe şi 

nu mă mai fărîmam odată

nu mai luam foc 

nu-mi sărea nici o roată

Vecernie
 

mai mult nimic decît o cicatrice mică acolo 

pe unde ea mi-a fost extirpată noaptea mă tai 

pe furiş cu lama pe locul acela şi caut ating pereţii pianul 

uitatele muzici

şi patul şi timpul acela pătratul de care 

nu mă mai lecuiesc de trupul ei îngeresc colonizîndu-l 

încet cu încetul 

construind poduri columne oraşe înaintez 

convertind femei băştinaşe

la rutul creştin la noapte la vin

puţin mai tîrziu mă vor dibui cu forcepsul 

mă vor scoate pe geam mă vor pune pe stradă atent 

ca pe o preţioasă insectă

îmi vor  reda libertatea de a bea bere laolaltă 

cu ceilalţi bărbaţi care se întorc acasă

Biografie chiromanţată
 

cu toate astea mă întorc întotdeauna acasă

mă aşez la masă aştept ziua cînd mă voi suprapune perfect 

peste mine însumi cînd o să vină cineva cu braţele pline 

de întîmplări cu această femeie de curînd braconată

ea îmi propune o cafea complicată

mă întoarce ghiceşte în zaţul rămas 

despre locuri şi fapte cu care mi-aş putea umple biografia 

cămara dependinţele periferia pe unde voi umbla 

din casă în casă predicînd coapsele ei 

o fabuloasă mişcare de idei

Gambit
 

să-ţi mochetezi interiorul să nu se audă 

cînd pleci  cînd păşeşti dintr-o zi în alta 

cînd scapi din mînă uneltele

cînd te întorci acasă cînd stai şi aştepţi 

pînă şi felul în care visezi

lasă umbră şi poate fi înjurat

tu ştii părul ei cînd se lasă a fi adiat 

o plimbare pe jos

chilipir o zi expirată muţi mîinile 

pe trupul ei D7 D5

Jurnalul unui acrobat
 

imaginea ta mai răsună puţin în oglindă atît 

cît să-ţi spun că pe aici este bine a plouat liniştit 

în ultima vreme

au fost nopţi în care am cîntat la trompetă 

s-ar putea să mă mut sau mai bine 

să pun pereţii la loc

să mă mai prefac puţin că îmi pasă în rest

aşa cum mă ştii mi-am pus telefon numele tău

e mereu ocupat seara ies mă plimb prin oraş

pe străzi capilare ca o globulă albă

prin sîngele unui animal perfect sănătos

graţios ca armstrong pe lună mă sprijin de zid

lipesc peste mine afişe ca peste un anunţ

de concert amînat

 

Scrisori perisabile
 

toată ziua căutînd prin oraş un vînzător 

de baloane despachetam mahalalele 

prăfuitele dalbele conştiincios

punctual după un anume orar albastru bizar

nu mă grăbeam ci încet conspectam străzile

cu pasul în buzunar aveam fotografia în care 

mă aşteptai în culori exotice fujicolor

erotice era după ce pusesem perdeaua 

cu ploaie şi

flori de glicină

stăteam întinşi săraci şi goi pîlpîiam din

degetele picioarelor ca îngerii suiam printre nori

eu aşa povestindu-i lui dumnezeu despre tine

sclipicioase reclame o chemau înăuntru aşa s-a născut  doamne ea 

ademenită cu filme americane

erotostatul plutea de-a lungul pereţilor muzica şiroia

pînă în rădăcinile blocului

betonul creştea şi dospea ca un cozonac 

cu ferestre ca un cozonac cu din ce 

în ce mai multe ferestre

cu terase şi lifturi şi nucă

scări interioare şi mac

de sus stelele înghiţeau în gol bietele

înţelegînd că mai este puţin şi că foarte curînd

voi defila printre picioarele tale

într-un număr de gală ce se va pune zi naţională

peste această republică suspendată deasupra

oraşului indivizibilă periculoasă ca o ceaţă

deasă deasă

 

cabluri rupte vorba ceea ca iluziile noastre

dimineaţa dumnezeu mă trăgea de picioare

scoal’ degrabă mă alunga în bucătărie la baie

în stradă şi femeia zic doamne femeia va

rămîne zicea potrivindu-se peste ea

nu uita să iei ziare da răspundeam da da da

eu de pe scară ea

dumnezeindu-se între perne

 

aproape strivit în tramvai între femei musculoase vajnice 

casnice storcătoare de rufe

solidari noi cu trupul acestui traseu

cunoscîndu-ne cu toate cele sufleteşti 

în sacoşă pachetul cu pîine

umbrela dosarul enoriaşi ai planetei 

scuturaţi de convulsii

 

la oprirea în staţii abonaţi la voluptăţile

cetăţeneşti de mare tiraj

la curbe sfidînd nemurirea

 

coborîţi frumoasa mea domniţă ne-nţeleasă 

ea-mi zîmbeşte crunt pe sub mustaţă

ştiţi eu doar recondiţionez la maşina 

de scris legile naturii

ştiţi eu scriu pentru ca dumneavoastră să puteţi

oxigena oraşul cu reflexele voastre condiţionate

ştiţi eu scriu despre dragoste despre femei 

cu miros de mare capitală europeană 

pentru a căror privire

se dau paşapoarte

 

o mare tînjire mă trage la perete îmi poartă

mîna spre telefon

nu introduceţi monede gravide

nu mişcaţi nu respiraţi mai aproape de aparat

aşteptaţi iată

 

iată

cum ies vorbuliţele pe găurile receptorului ca

dintr-o maşină de tocat

 

iată cum în jurul acestei întîmplări se trasează

colinde cu maşini speciale se lasă zăpadă şi 

vin bucătarii să ne gătească de plecare pe

necunoscute căile domnului cele ferate sigilaţi

în vagoane de poştă dîrdîind de fericire

de singurătate

 

puţină maturitate

voi vedea că se trece uşor peste asta e ca 

o operaţie de apendicită un moft o dovadă 

în plus că mă pot dispensa că pîntecului meu 

îi poate fi redată

virginitatea în care cu un mic exerciţiu

voi ajunge să cred

 

bălăbănindu-mă prin salonul comun ca într-un

paradis al spintecaţilor aplaudînd graţiosul 

balet al infirmierei

pe ea o cheamă rodica e jună şi trece voioasă

purtînd pe-ai săi umeri albi rotunjori 

găletuşa cu organe

polenizîndu-ne conştiinţele aceasta

ne dă mîncărimi doi cîte doi strecurîndu-ne

în decolteul domniţei în vreme ce scribii

 

bătătoresc în grabă pămîntul 

pentru un nou imperiu

 

stau şi fumez şi tac important ca un general

la o lăsare de pace consumat scofîlcit de istorie

aşteptînd un decor pe care m-aş putea iscăli 

fără să dau socoteală ghilotinat de atîtea veşti bune din timp în timp 

dedicînd cîte-o bere poştaşului dîndu-i de milă

scrisori du-te acuma şi spune aşa

 

LUMEA E DOAR UN PRILEJ PENTRU EA

 

iar tu treceai pe stradă şi scorojeai pereţii

flori palide de plastic putrezeau în prăvălii

aveam treizeci de ani şi era toamnă

stam la geam aşteptînd

mulţumindu-i lui dumnezeu

inspirînd expirînd existînd

îndesînd chiştoacele în scrumieră fumez

deci exist deci aş putea mima că

sunîndu-mi la uşă vei spune ţi-am adus

lapte pîine şi cărţi sînt a ta

că singurătatea începe abia mai încolo

că trupul tău îmi alunecă printre degete

aveam treizeci de ani

mă masturbam cu tandreţe

era toamnă

 

tu mai treci pe aici mai adulmecă mai

fără să mişti nici un lucru

bună seara domnule

bună seara

important e să participi domnule

da da 

 

fumasem destul era bine

Natură moartă
 

el scria

poftiţi deci profitaţi am venit special auzind că

vreţi să mă împuşcaţi

 

făcea aproape aceleaşi lucruri care se văd de 

obicei într-un muzeu de biologie umană

 

scria

mi-am adus singur eşarfă albă şi medic legist 

să constate că-s mort şi să v-o dea în scris

 

adică asimilaţie dezasimilaţie şi toate celelalte

fusese mai demult şi copil era aproape normal

atunci cînd spunea

 

daţi fuga după gloanţe între timp o să 

vă curăţ puştile şi-am să încerc să-i ridic comandantului moralul

 

era doar puţin obosit ca după o lungă duminică

în care fusese pipăit de grupuri organizate

 

dacă nu vă grăbiţi s-ar putea să mă răzgîndesc

 

acum ei erau la o bere privegheau pe 

la vreun fund de dizeuză

 

oricum staţi liniştiţi vă promit solemn că

n-o să vă iubesc

 

şi pentru atîta lucru mai mare deranjul

măcar e bere destulă zi mă zi-o p-aia zicea

 

am să te strig pe numele tău

 

aşa vezi 

 

am să te strig pe numele tău şi

dimineaţă n-are să mai fie

 

făcea aproape aceleaşi lucruri care se văd 

într-un muzeu de biologie umană

adică asimilaţie dezasimilaţie şi celelalte

fusese mai demult şi copil era aproape normal

era puţin obosit ca după o lungă duminică

scria

 

poftiţi deci profitaţi am venit special auzind că

vreţi să mă împuşcaţi

Dacă m-aş duce la fotograf
 

acum aici stau scriu acest poem în fotografie 

s-ar vedea că mă gîndesc la tine în felul acesta

s-ar vedea cum te plimbi umbrelă de soare caniche poşetuţă prin

mine ca printr-o curte interioară

se va bate la poartă se va deschide prin dreptul

coastelor stîngi vor intra

unul îţi va plimba căţelul pe-afară pe braţul meu

drept pînă hăt departe aici pe hîrtie e cuminte nu muşcă 

nu latră ce mai dobitoc vită mută

celălalt va rămîne îţi va recita din poemele mele 

îl vei îndrăgi îl vei iubi aşa cum altădată 

îţi iubeai caniche-ul va fi

asemenea lui blînd bun jucăuş cel mai bun 

prieten al omului

vor înţelege părinţii vecinii

dimineaţă duminică la cafeaua cu lapte 

va spune  eşti frumoasă trebuie plătite 

chiria lumina

eşti frumoasă deschizi radioul taraful atîta aşteaptă 

începe

dă dor cînt dă dor doinesc

tot la mîndra mă gîndesc c-are mîndra imese şi

global la ceape c-are mîndra fo trei miei şi

 

a piele de copil mirosea spinarea ei

 

Exerciţiu de adecvare
 

azi e duminică şi răcoare o zi oarecare o

dimineaţă în care intru în epoca femeii 

şlefuite discret adulterin

pe nesimţite nici o schimbare pămîntul se

toceşte din aceleaşi motive fac gestul 

de a cumpăra ziare

toamna e sexul pe care mi-ar plăcea să-l port 

în oraş înainte de a fi exilat cu metroul

întîmplări chinezeşti semne de circulaţie pasaje

comerciale vînzători ambulanţi lumea aceasta 

unde mai degrabă zugrăvesc aerul decît altceva

unde vomez în fiecare seară tot aerul respirat 

şi te mint că mi-e bine printre cele cîteva dicţionare ce trudesc

despre tine pe raftul bibliotecii mele 

din alexandria

pe care focul o va scrie curînd

Week-end
 

era o duminică mare şi lată aproape pătrată 

era o duminică perfectă ca o icoană unde 

mă plictiseam legal

încercam văzduhul cu degetul nici vorbă 

astăzi de zbor

atunci dezmierdam telefonul ca pe o femeie care urmează să nască

aşteptam să mă podidească vocea ta să-ţi 

aduc flori pentru asta să-ţi spun

cum în pîntecul nopţii dimineaţa zvîcneşte

ca laptele într-o ţîţă de tînără mamă şi vine desigur 

o vreme cînd te voi dezlipi din oglinzi 

îţi voi da la plecare cîte un chip

uneori pentru mersul pe stradă voi păstra

un poster cu umbra ta la reflux 

prelingîndu-mi-se 

pe trup

ca o firească dantelă de sînge

8 martie, secvenţa telespectatorului
 

după-amiezile cînd rîcîim pereţii 

cu televizorul deschis ca o paraşută roşie 

aşezîndu-ne pe fiecare pe la grijile noastre 

cînd totul se decolorează după o savantă reţetă

şi devenim transparenţi numai buni

de pus în loc de ferestre la căminul de fete

ele îşi pun salopeta şi pleacă la muncă

unde închipuie delicate scene alegorice 

care se decupează la sfîrşitul programului 

şi ni se dau cu încetinitorul

la cererea unui mare număr de telespectatori

Pastel
 

cu nădejdea în suflet că le vom face cu mîna

se aruncau pe ferestre din turnul de carne 

un dans aproape obligatoriu

în seara cînd plănuiam să ne scoatem 

cu lama sîngele la plimbare

în semn de omagiu

scriu şi pentru noaptea asta se va plăti 

un preţ bun

încă mai scriu printre rotiţele 

mecanismului care desparte

noaptea de-o zi cu lumină

o zi cu verdeaţă

Tuborg
 

îmi amintesc o mulţime de lucruri mai ales

seara cînd formele gri în care leşină lumina 

mă stînjenesc mai puţin

atunci le pot boteza le pot spune pe nume atunci

mă pot strecura printre ele pe uşa din dos mă

pot furişa în oraş în cutia de noapte unde stau 

şi beau bere şi sînt înţelept şi-i un fel de acasă 

şi tristeţea durează vreo două trei beri pe urmă

iarăşi începe dimineaţa păpuşa cu numele meu

care dă bună ziua

merge la slujbă unde dă bună ziua

cum spuneam  mă mai duc uneori în cutia 

de noapte unde stau şi beau bere şi sînt aşa 

de înţelept  de frumos

şi de bun încît asta tristeţe se cheamă sau

poemul acesta ce se scrie acum

Literatura de bucătărie
 

era o vreme cînd seara tîrziu după ce toţi ai casei 

mergeau să se culce 

aprindeam aragazul şi lampa cu gaz şi mă uitam

 la foaia de hîrtie 

cum stătea ea pe masă lîngă maşina de cusut cu care mama 

se ajuta să plătească la rate să ne fie bine adică 

să ţinem pasul cu viaţa

uneori luam cu mine şi o carte să fim împreună 

să nu ne fie frică în timpul ăsta robinetul picura 

într-o farfurie pe care se sleise untura

eu citeam sau scriam sau citeam şi scriam

şi trăgeam de nădejdea că-n felul ăsta voi ajunge ziua de mîine

aveam întotdeauna ţigări multe carpaţi şi cafea cu năut 

şi ceai chinezesc şi telefonul alături doar doar

citeam sau scriam sau citeam şi scriam 

fără a aştepta nimic de la nimeni

se întîmpla să sune ce faci ce să fac uite scriu sau citesc 

sau scriu şi citesc dracu ştie

vino să vezi cum fac toate astea 

venea şi vedea citeam ce scrisesem fumam era bine 

beam cafea cu năut sau ceai chinezesc

stingeam lampa lăsam aragazul aprins 

după aia mereu făceam dragoste

cîteodată aveam şi o sticlă de vodcă din care

beam şi iar făceam dragoste

în bucătărie pat nu aveam nici atunci aşa că improvizam 

reţete cu trupul mai întîi aperitivul felul întîi felul doi 

apoi vodcă

decorul

trei scaune masă aragaz cu patru ochiuri 

chiuvetă dulap linoleum pe jos

linoleumul se asorta cu muşamaua de pe masă de aceea 

nu  făceam nici o diferenţă 

şi nici o discriminare

fiecare primea partea sa şi hîrtia la fel

atît cea deja scrisă

şi luam pe urmă sticla goală de vodcă de gît şi o ţineam 

cu gîtul în jos şi săream de la etaj cu ea deasupra capului 

cum cu o paraşută

nimeream întotdeauna la punct fix adică în 

dreptul ghenei unde speriam pisicile care lingeau

cutii de carton intelectualizîndu-se

mai tîrziu ele s-au obişnuit cu noi şi nu mai fugeau doar  

ne făceau loc şi lingeau mai departe etichete colorate 

de pe borcane cutii şi pachete

cel mai mult lor le plăceau ziarele

 

găseau multe prin ghenă şi erau tare 

gustoase pentru că erau îmbibate cu o seamă întreagă 

de gusturi cum stătuseră cîteva zile 

pe fundul găleţii

noi plecam de acolo pe la trebile noastre 

şi ziua trecea foarte simplu

eram mulţumiţi aveam tot trecutul în spate 

viitorul începea seara tîrziu cînd toţi ai casei 

mergeau să se culce

ei bine în jurul bucătăriei mele se învîrteau vara roiuri de muşte

 iar iarna se învîrtea universul

era un model gastronomic al facerii lumii şi nimic 

din ceea ce ni se întîmpla nouă acolo nu încăpea în sertar 

unde erau următoarele

tacîmuri tirbuşon pămătuf de spălat sticle 

scobitori şerveţele şi-o faţă de masă de pînză

în rest nimic

hîrtie şi întîmplări

cerneală şi vodcă

ceai chinezesc şi cafea cu năut şi maşina de cusut cu care mama 

se ajuta să plătească la rate să ne fie bine 

adică să ţinem pasul cu viaţa

bucătăria în care citeam sau  scriam sau citeam şi scriam 

şi unde venea o femeie 

ca să lase mirosuri

ele mai sînt şi acum la fel şi decorul la fel 

prin sertare totul arată la fel a fost reconstituit cu migală 

chiar pe mama au făcut-o din ceară 

şi i-au pus motoraş să învîrtă la maşina 

cu care acum coase aerul

pe ea o pun în mişcare pentru vizitatori 

mai curioşi

deschid acum noaptea muzeul din bucătărie şi îi las să se uite 

la mine cum mă fac că scriu cum mă fac că fumez 

că beau cafea cu năut sau ceai chinezesc cum mă fac că vorbesc 

la telefon ce să fac uite scriu sau citesc sau scriu şi citesc 

mai bine vino să vezi

Monolog cu poemul de gît
 

ce mai faci ce mai speri înlocuind lucrurile 

din jur cu numele lor cu amintiri despre ele

desperecheate

ce fel de lume e asta cînd în tramvai

găseşti personajele cotrobăind printre cărţi 

cu aerul că se duc la serviciu cînd toate femeile

sînt frumoase ştampilate cu cearcăne speciale 

mulţumindu-se cu atît

aducîndu-ţi cafeaua la pat îngrijindu-te

să poţi persevera în această greşeală

cînd toţi poştaşii oraşului vin să-ţi aducă

necitite scrisori basculante cu flori şotroane şi

copii dresaţi săritori frumos cîntători o minune

lapte şi miere lăutari acadele

numele acestor lucruri uniformele lor puse 

la naftalină în aşteptarea unei mobilizări 

generale  unei vindecări miraculoase

unei călătorii la capătul nopţii

Intrarea în şut
 

pretutindeni pe unde îmi port rucsacul 

de carne zîmbind în neştire printre zilele 

nopţile balizate perfect 

aşa că n-am cum greşi vreo manevră la cinci 

şi jumătate începem instrucţia mişcările au siguranţa aia tristă 

greţoasă de tic pînă unde 

aş putea trăi cu ochii închişi

inspirînd expirînd învîrtindu-mă prin bucătărie

în căutarea unui scop în viaţă ferindu-mi privirea 

de hîrtia unde aseară

săpam cu lopata în formă de inimă galerii 

prin cărbunele nopţii vindecîndu-mă 

treptat de cuvinte cerînd să fiu împăiat şi dat 

de exemplu  eu nu cîrtesc sap mai departe 

cu lopata în formă de inimă

încarc vagoneţi mă scot la lumină 

îmi aştept rîndul la tobogan e-aşa confortabil 

să nu ţi se întîmple nimic

nu mă miră ştiu totul din prospectul de naştere

mai întîi se întoarce copilul cu cheia se lasă 

prin şcoli  apoi i se dă o lopată în formă 

de inimă

Ziua de după
 

înainte de a porni spre viitor ţi se iau amprentele

te spală pe dinţi 

îţi tatuează decoraţii

tu speri că-ţi vor da un cal pe măsură că te vor ţine minte aşa

incredibil de tandru

numele tău va fi cea mai bună scuză o vreme 

va fi ascuns de copii se va da cu var vor veni 

să te vadă vor primi un abonament gratuit

pentru ziua de mîine  cazare şi masă 

batiste măşti triste de carnaval 

cîte-o pastilă de ciclobarbital

să pară sleiţi vitrinele de pe la cazarme 

îşi vor trage obloanele peste

recruţi peste arme se vor distribui

din trusele de prim ajutor sigilate costume

nouţe de marchand de loz în plic galonate

cum cerul de vară cînd cad de pe boltă

grămadă de stele odată cu ele bufoni 

reformaţi şi lichele zei şi pingele flecuri

şi branţuri şanuri şi danţuri 

şi dalbe blacheuri

 

 

odihnim aruncaţi pe la colţuri mimînd indiferenţa

cu nişte măşti ponosite cînd de sperat mai e o

emisiune la radio minunat într-o ţară în care 

vorbim româneşte

 

 

şi mă rog de ce domniile voastre de ce 

să nu acceptăm 

că prezentul

mă rog de ce cînd se vede cu ochiul liber 

în nopţile clare

cum năduşesc sfinţii în ceruri cărînd la găleţi şi

dumnezeu însuşi azvîrle peste noi stele

au nu-i destulă căldură destul de vară destul

pe sub pielea femeii ce respiră alături nu ne sînt

pline hambarele casele nu-i destulă lumină

nu te mai saturi odată neam de ingraţi luaţi de citiţi 

noaptea-ncet tihnit se lasă parodie 

sau destin

 

 

încîntătoarele noastre vieţi publice 

înmiresmate grădini

pe unde ne fugărim zilele

fauni domestici îndelung răsplătiţi 

cu lăsarea în viaţă

tremurînd la picamerul poeziei încercînd 

să ajungem

înaintea copiilor noştri care se-aud pe aproape

din ce în ce mai aproape

Selecţiuni din programul de adio
 

ceea ce ar putea semăna cu un drum 

cu o urmă băloasă

cu un celofan întins preţ de cîteva zile

peste oarece aparenţe 

aici în vitrina paradisului universal 

urmează în ordinea etajelor

 

1. descrierea lucrurilor

substantive comune în preajma cărora căzneşti

instincte erotice de unul singur

liber născător de chiştoace

 

2. apelul de dimineaţă

morţi răniţi dispăruţi prefăcuţi statistica marilor

vise europene defulări sexuale politice cincinale 

aşternutul

cu forme şi chipuri utopice clipuri

 

3. regulamentul de prăbuşire interioară

tu chiar crezi c-o să ne mai măsoare cîndva 

dumnezeu

să ne dedice ceva tu chiar crezi

că se mai poate spera într-o mare minune sau

cu un bacşiş c-ai putea încerca mă

prostule mă

 

4. pregătirea cinică

şi aceste nedreptăţi se ţin lanţ pe româneşte

pe limba asta ca o rezervaţie de păsări 

pe străzile

căreia se moare de dulcile mieroasele 

gloanţe ale

patriei şi se fac

 

5. exerciţii pe o temă luată

adică

 

6. învăţămîntul de dragoste

se ia puţină femeie se amestecă bine 

se aşază sub tine

se spun apoi gesturi verticale şi numele ei pufăitor pe şine

se lasă la bagaje într-o gară scăldată-n 

lumine printre

mirosuri întîmplătoare de sînge odihnind 

la soare se poate

şi-aşa dar de unde atîta cuvînt cu

carnea pe carne călcînd

 

7. nu-i aşa că n-are nici un rost

cînd poemul de dragoste ni se scoate prin

cezariană şi ne umplu cu pietre pînă ce

zornăim la unison 

ceea ce înseamnă un randament remarcabil o 

garanţie o feerie despre care vom 

scrie

 

8. şi uită-te trecutul meu prieten de peste noi

de printr-un alt tărîm mai uită-te pe-aici

să vezi cum pete de sînge-al tău ne dor 

pe caldarîm

atîta de greu ni se face atîta de dor ni-e 

de voi cum

trec răzvrătite de sînge nădejdile voastre

prin noi

ianuarie februarie martie aprilie mai

greu cu plata în nesfîrşite rate ascultă

cum în parc fanfara pe teme cu arome de fructe

cenzurate din tobe şi tromboane mimează primăvara

şi uită-te trecutul meu prieten de peste noi

de printr-un alt tărîm mai uită-te pe-aici

să vezi cum pete de sînge-al tău ne dor 

pe caldarîm

 

9. ceilalţi ne-au luat fie-le-n veci numele

şi prenumele lăudat facă-se voia lor atîta 

în ceruri

atîta în ceruri atîta

 

10. întunericul se dezlipea spre dimineaţă

se distribuia laptele se traversa strada

ni s-a comunicat că sîntem în stare 

de funcţionare

puteţi purcede ce mîndru vă legănaţi 

în două picioare 

era destul

 

11. oraşul e plin de gunoaie frumoase 

ce depun mărturie

oraşul e orb îmbîcsit plicticos

oraşul e putred de la rădăcină şi pînă la cele 

din urmă

hotare l-am iubit cum am iubit soarele l-am

iubit cum am iubit luna l-am iubit ca pe tine

femeie

mereu 

toujours

întotdeauna

oraşul e plin de gunoaie de ziare pe care 

le iau să

doarmă cu mine în cubul de aer

 

12. peste care se presară zăpadă pentru noaptea

pe unde dumnezeu va intra în oraş îmi place camera ta

ca un cub muzical îmi place camera ta 

aparatul de radio

care ştie că m-ai fi putut dezbrăca 

la ceasul în care

phil collins cînta dar şi-aşa a fost bine 

conjugă aştept

aşteptînd aştepta

 

13.  aşteptarea e felul în care sînt campion

aşteptarea e harul cu care m-a dăruit dumnezeu

aştept atît de frumos că ar fi şi păcat 

să se întîmple ceva 

Spuma spumelor
 

NIMIC NU PREVESTEA O ÎNTÎMPLARE DEOSEBITĂ. ERA O ZI DE 24 DE ORE, PE LA ORA 19 ŞI TREIZECI DE MINUTE URMA SĂ SE DEA NOAPTE. TOTUL NORMAL.

EA AŞTEPTA ÎN RAFTUL DE LA INTERSECŢIE, CA DE OBICEI, ŞI PREGĂTEA MICUL DEJUN: OMLETA DE TOAMNĂ. MIROSEA BINE – MIROSEA CAM AŞA: esenţial în viaţă este să emiţi despre tot judecăţi apriorice. Se dovedeşte, 

într-adevăr, că masele dau întotdeauna greş, iar indivizii au întotdeauna dreptate.

Există doar două lucruri: dragostea, în toate felurile, cu fete frumoase şi muzica. Restul s-ar cădea să dispară, căci restul e hîd.

DIN CÎND ÎN CÎND ÎŞI MIŞCA DEGETELE CA ŞI CUM AR FI CÎNTAT LA PIAN, CA ŞI CUM AR FI DAT DE BĂUT. AM BĂUT. Piaţa era rotundă şi-n ea erau o biserică, porumbei, un scuar, nişte bănci şi, în faţă, automobile şi autobuze, pe caldarîm.

PE URMĂ AM LUAT-O.

Am mers, apucînd-o pe primul trotuar ieşit în cale. Un nouraş trandafiriu a coborît din văzduh şi ne-a învăluit. Înăuntru era cald şi mirosea a zahăr cu scorţişoară.

Ştii – i-am spus la ureche – ochiul meu te conţine. Şi chiar atunci ea şi-a întors capul şi am sărutat-o pe buze.

TRECEAU TRAMVAIE ALBE, IMPLA-CABILE, ROŞII. ERAM PIETONI.

Dezmierdările tale sînt mai bune decît vinul, numele tău este ca o mireasmă revărsată şi trupul tău mă înfierbîntă.

CLIPEAU SENZUAL GIROFARURI.

Vino, frumoaso – i-am spus – şi o priveam aşa cum aş fi răsturnat deasupra-i ideograme ce faraonilor le nemureau iubirea.

SEMAFOARELE ERAU DE CULOARE ALBASTRĂ. POATE TURCOAZ.

Aş vrea să-ţi simt sînii pe pieptul meu şi pielea ta zvîcnitoare şi mireasma ce-o răspîndeşti.

Sigur turcoaz.

Dulce este rodul tău pentru cerul gurii mele.

Sus de tot, muzicanţii începură un cor nelămurit. Mirosea a coriandru şi-a buruieni de munte.

CRONICA EVENIMENTELOR RUTIERE. LEGĂTURI NEREGULAMENTARE. TRAFI-CUL ÎN ZONELE DE VÎRF. 

Ea s-a lăsat în voia mea, călăuzindu-mă spre locurile cele mai alese. Pielea îi era chihlimbarie şi gustoasă.

RALIUL DEZMIERDĂRILOR DE EPOCĂ. PARIS-DAKAR.

Pîntecele tău este un pahar rotund, de unde nu lipseşte vinul mirositor. Amîndouă ţîţele tale sînt ca gemenii unei căprioare.

APĂSAM BUTOANE VERZI, ALBASTRE, ROŞII, ORANJ. TE-AI FI CREZUT ÎN MIEZUL UNUI CURCUBEU.

CUTREIERĂ-MĂ!

Inima îi bătea repede, strînsă parcă într-o cochilie prea dură.

Cum circulăm. Azi – conduita pervertivă.

Am luat-o de după umeri şi i-am prins gîtul între degete, pe sub păr, ca la pisoi.

CHLOÉ.

Cîţiva oameni se opriseră să privească. În ochi nu li se desluşea decît o milă un pic răutăcioasă. Erau spătoşi şi puternici, aveau un aer de neclintit.

VITEZA LEGALĂ A ILUZIEI.

Ridicai ochii. În faţa mea, atîrnat de perete, era Isus pe cruce. Părea cam plictisit. Monahul învîrtea o hîrîitoare, zbierînd versuri latineşti.

CIRCULAŢI!

Isus privea altundeva şi părea că se plictiseşte. Îşi căuta o poziţie mai comodă în piroanele lui. Pieptul i se ridica uşor şi ritmic. Trăsăturile lui respirau calmul şi-am auzit ieşindu-i pe nări un tors uşor de satisfacţie, ca la o pisică sătulă. În timpul acesta, Monahul sălta de pe un picior pe altul şi sufla într-o ţeavă. Ceremonia se sfîrşise.

Curînd după aceea, începu să plouă. Şedeam transparenţi, umăr la umăr. Ni se administra muzică intravenos, lent, picătură cu picătură. Şedeam goi, transparenţi şi umăr la umăr, ascultam ploaia, stam aşa şi fără de vreo durere eram depuşi – fiecare în alt anotimp.

NIMIC NU PREVESTISE O ÎNTÎMPLARE DEOSEBITĂ. FUSESE O ZI DE 24 DE ORE, PE LA ORA 19 ŞI TREIZECI DE MINUTE SE DĂDUSE NOAPTE. TOTUL NORMAL.

EA AŞTEPTASE ÎN RAFTUL DE LA INTERSECŢIE, CA DE OBICEI, FUSESE ACOLO, FUSESE VĂZUTĂ PREGĂTIND MICUL DEJUN, MIŞCÎNDU-ŞI DEGETELE CA ŞI CUM AR FI CÎNTAT LA PIAN, CA ŞI CUM AR FI DAT DE BĂUT.

TRECUSERĂ TRAMVAIE ALBE, IMPLA-CABILE, ROŞII. 

 

P.S.

... foarte bine, atunci o să-ţi luăm cărţile!

Unul dintre agenţi apucă o carte aflată la îndemînă. O deschise cu brutalitate.

Doar pagini scrise, şefule, anunţă el.

Ce zice? Păi... „Despre tine înfloreau cuvintele. În prim-plan, la ţărm, scribii goi, pe nisip, îţi caligrafiau respiraţia.” Hm...

Sau: „Treci. Îţi aşezi palma pe creştetul cuvintelor. Cîntă copiii din cor ca şi cum ar vedea rămurindu-se lumea.” Ce facem?

Violeaz-o! spuse vornicul.

APOI, PENTRU FOARTE PUŢINĂ VREME, RĂSĂRI SOARELE.