Lucian Vasilescu

Ingineria poemului de dragoste

Ingineria poemului de dragoste

1996


Poem formular
 
subsemnatul născut
din elan birocratic la în judeţul 
cu domiciliul actual
am absolvit viaţa generală de treizeci de ani
totodată am mai pînă cînd
apoi
se va consemna an de an menţionînd luna 
şi anul secera
şi ciocanul aşa şi pe dincolo de ce 
şi cu cine din şcoală
în şcoală spre eroarea finală
am stat la părinţi am intrat în producţie într-o
proporţie îngrijorătoare
etcaetera precizînd instituţiile
localităţile şi întîmplările unde am învăţat 
şi lucrat la femei
brevetate pentru mai multe persoane 
în care se intră
acuma desculţ şi cu mare smerenie
în prezent mai lucrez într-o funcţie din care 
mi se va trage
probabil ceva
am satisfăcut stagiul de bărbat adoptiv care
încă mai crede
am fost lăsat la vatră
cu gradul de bărbat major cu diagonală şi 
certificat de bună purtare între aceleaşi 
două picioare ca
între cele două războaie mondiale 
cînd se distila jazz
chiar azi noapte am fost cu femeia maria pe ea au împuşcat-o 
gazat-o violat-o 
apoi mi-au
dat-o mie să mă fac prizonier într-o poză 
de bîlci
colorată cu guma
am fost primit mai demult sînt membru şi-aş
vrea tu iartă-mă hîrtie
despre mama şi tata ştiu nepermis de multe lucruri ei au fost 
încadraţi în categoria socială bărbat şi femeie restul 
sînt eu un decor un vax 
zaţ
ei au fost chiaburi muncitori intelectuali 
şi ţărani
pînă cînd le-a venit mintea la cap 
într-o noapte şi-au făcut o
dumnezeiască politică nu am fraţi pentru că 
m-am născut 
cu o piatră în mînă
pe mama o cheamă aşa iar pe tata îl cheamă aproape la fel
pe întuneric acasă nici măcar nu 
mai deosebesc eu bine 
consoanele 
ei nu au fost judecaţi dar sînt pregătiţi şi 
oricum vinovaţi
la rîndul meu am copilul miruna care 
merge la şcoală
el are un ghiozdan din care iau mereu 
împrumut pe furiş 
cu tandreţe
şi nedisimulată pedagogie waldorf
eu am unchi şi mătuşi şi tot felul de acte
eu am o grămadă de timp şi o fereastră
pe care mă uit
am o cheie cu care încui şi o alta
am o ţară frumoasă cîmpii mănoase şi cuvinte din flori
pe mine mă cheamă lucian vasilescu
eu vreau
 
                                          loc pentru semnătură
 
P.S. mai este bunica
 
 
Şapte zile în care altădată a fost făcută lumea sau cum s-a fost scris acest poem
 
ziua întîi
 
în blocul meu dimineaţa vine ca atunci cînd deschizi o cutie cu muzică 
din robinete nichelate apa curge spală 
resturi de vis cadillac pdg cont în bancă jane birkin maşina cu lapte
buletinul de ştiri 
transplanturi absurde de umbre de
unde telegrafistul de scară ţăcăne 
esoesul de rigoare 
lumea se-aruncă în stradă fără colac de salvare în vreme ce 
soarele răsare şi n-am nici o vină nici un amestec îmi
potrivesc fracul salut mă aşez descifrez 
cu un deget la maşina de scris für elise
 
ziua a doua
 
cuvintele cu care obişnuiam să te chem au fost
exilate într-o limbă străină şi puse la muncă le trimit pachete
 curînd va trebui 
să răspund pentru asta 
ca într-o mină
despic aerul nopţii sap dimineaţa adorm
murdar obosit
iar n-o să cînt nimic la maşina de scris
 
ziua a treia
 
plouă navighez către casă cu un brel sub
umbrelă intru fac prezentările administratorul
îl trece în cartea de imobil va creşte 
chiria îmi spune
îhî îndes în gura maşinii de scris un căluş
de hîrtie
 
ziua a patra 
 
hic et nunc de crăciun îmi zăngăn oasele 
în faţa tarabei cu ţuică fiartă
încorporată poftă uite o fată sorb alene
trag din ţigară adulmec mirosul ei de fecioară de fiară zvîcnind şi icnind 
într-un pat ce nu e al meu da’ nici al vostru 
ce soartă
sorb alene trag din ţigară frigul mă năruie mirosul de ţuică stăruie iară sus 
în paradis trasă de cai zurgălind
trece maşina de scris
 
ziua a cincea
 
vino să te mîngîi
să te sărut iubesc 
să te necinstesc
pe maşina de scris 
să te nemuresc
 
ziua a şasea
 
pulsam
asemenea unui cămin de nefamilişti
citeam poezie una la şase ore ţineam regim ochii închişi
gura strînsă
erai aproape făceai piaţa patul curăţenie dragoste
gîndeam să fugim cu ceva interzis
cu trenul de marfă
cu maşina de scris
 
ziua a şaptea
 
încă puţin
aproape la fel ca în atlasul de astronomie
stelele
sînt fericit frumos este cerul senin sau mînios
numărătoarea inversă îmi lipesc gura cu
urări de succes ca pe butoanele 
unui poem spaţial
ating clapele maşinii de scris mă dezintegrez
 
 
Poema sosiei
 
ce mult semănăm eu şi trupul ăsta 
căruia îi înşurubez
dimineaţa ochii în faţa fotografiei de deasupra chiuvetei din baie
gata de noi voinicii 
zoresc spre parcul unde
pasc cîini melancolici şterg praful
de pe băncile rezervate
echipelor de tineri îndrăgostiţi întorşi 
din turneu şi poftesc
la degetele lor speciale pentru mîngîiat 
spinarea femeilor
şterg bine cu grijă astfel chibzuind
uite-aşa o să gîndesc e bine o să spun e bine
o să scriu e bine 
şi-o să vină mama să-mi tragă o bătaie
că iar am plecat de acasă cu fluturi prin ploaie
 
 
Felul în care ziua începe
 
ca şi cum s-ar face vivisecţie pe dimineaţa asta
mi se arată conducta cu apă caldă ţeava
de gaz boilerul
colivia liftului şi celelalte organe chiar şi
femeia cu care aş vrea să-mi beau cafeaua
apoi în tramvai strîns uniţi în jurul ideii
că va fi ora şapte


Iar, dimineaţa
 
dimineaţă se face încă o dată şi cad 
prizonier
 
muşchii tendoanele oasele deşteptîndu-se intru
în carnea aceasta aproape ca la mine 
acasă doar puţin
julindu-mi genunchii atunci cînd mă strecor printre coapse 
clipesc
în planul doi chelnerii pun
scaunele pe mese
bucătăreasa mai trage o duşcă
toate păpuşile înţepenesc în poziţii nu tocmai 
confortabile
la bucătărie pornit-am a merge şi eu
gesturile mele sînt xeroxate şi împărţite mulţimii
se pune apa se adaugă zahăr
se pune pe foc se dă-n clocot
 
m-am trezit mai tîrziu şi iar n-am văzut
cum veneau şi puneau la loc lucrurile
cum lăsau prin ceşti zaţul cum mototoleau 
aşternutul
cum mă aşezau deasupra ca pe o bucăţică 
de ciocolată
 
din calorifer răzbate buletinul de ştiri 
al vecinilor
îmi trec mîna prin păr
aşteptînd aşteptînd
soarele încălzeşte acest mecanism
în care mă învîrtesc
cu pumnii la gură
aşteptînd aşteptînd
poemul din camera verde
 
aici se intră pe-o uşă comemorativă sufocată 
de plăcuţe purtînd
numele unor chiriaşi gospodari 
care au ştiut ce-i aia
să laşi o urmă în viaţă despre tine pe obeliscul 
înfipt în centrul gropii comune vestind omenirii
străluminînd depărtările zările aici au trăit
au muncit
aici au aceşti nemuritori cetăţeni patria
aici ei urcau cu liftul direct în panteon aici ei
participau la circuitul apei în natură
acum aici locuiesc eu complexat 
de marile fapte ale
înaintaşilor după-amiezi întregi 
lustruiesc plăcuţele
pînă ce devin aşa lucitoare vizibile de pe 
toate planetele locuite astfel legendele
vor începe cu a fost odată un lustragiu el avea o cameră verde cu uşă
acolo el îşi ademenea femeile cu poeme agăţătoare acolo
el chiar acolo făcea mişcări ciudate deasupra lor 
împăienjenindu-le alunga dimineaţa el 
acolo alunga dimineaţa
 
iar dimineaţa de-acum va fi bine
lucrurile vor fi împărţite în mod egal ziua şi
moartea viaţa şi noaptea
aşa

 
Pe mine muzica mă face mai bun
 
salut spun şi înghit pastila de rudotel salut
îmi răspunde crainicul de la radio să-ţi pun
nişte muzică lasă
mă ridic în capul oaselor mă văd în
oglindă sînt urît ca un nou-născut bine că nu e
nimeni prin preajmă să rîdă de mine
privesc pe podea la teancul de ziare 
cu care îmi tapetez existenţa
soarele mi se suie pe masă şi străluceşte pe 
fundul cutiei de sardele de-aseară
cobor din pat fac doi paşi descui încep să aştept
să mă ia dumnezeu la plimbare
îmi trag pantalonii ies vezi că diseară o să dau janis joplin încui şi 
strada e întotdeauna acolo
 
 
Poem deja scris
 
determinarea întîi, domestica
 
camera mea are patru pereţi o podea 
un tavan eu
sînt înlăuntrul ei prind cuvinte din zbor
le rup aripioarele ţopăie prin odaie 
apoi le strivesc de pereţi 
rămîn urme scîrboase alambicul frumosului da
acum stau pe scaun mîinile la spate zdravăn legate ascult
cum dincolo de peretele stîng inima
pompează prin fierul beton complicitatea 
duplicitatea vieţii în comun
vecinul îşi construieşte o piramida lui keops 
din chibrituri brăila
l-au dat la televizor color stacojiu transpirat gîfîia de plăcere
nevastă-sa-i făcuse plăcintă cu mere
chiar i-a adus aminte că-i spusese demult înainte aşa
te iubesc roşise stinsese lumina apoi 
trebuise s-o ia 
acum el era cineva cumpărase toate 
chibriturile din oraş pentru 
grădini suspendate turnul din pisa podul londrei canal grande notre dame 
arhitectura absurdului
la scară unu la unu băteam din palme 
putea fi frumos
la sfîrşit şi-ar fi tăiat de fericire venele
 
a doua determinare, erotica
 
mă ridic de pe scaun mă plimb pe diagonala camerei şi-mi zic
nimic nu te face mai tare mai bun decît 
o femeie de pildă
precum cea de deasupra cu ţîţe uriaşe alături 
de care ai certitudinea că
vei reuşi să răzbeşti de cealaltă parte a crizei 
 
ea are halate frumos înflorate şi păr pe picioare mai are ea are cercei
şi inele şi ştie a coace divine bezele şi cum 
ţi-am mai spus dom’le
are la ţîţe ceva de speriat noaptea în pat visează la mine suspină
vecine vecine mi-e turbur nesomnul 
şi visul asemenea unui aluat
frămîntat ci nu mă lăsa cu ochii în soare ci 
hai haidahai ci
vin’ de mă fură cu ochi injectaţi cu spume la 
gură ea se gîndeşte
astfel numai la mine în van i-e aşteptarea căci george nu mai vine
 
recul
 
unu
 
priviţi prima mea fotografie la un an 
pe macat cu 
fundul în sus
şi rîdeam era vîrsta cînd încă se mai poate spera gresam nădejdea părinţilor 
aş mai face-o acum nu mai pot azi
 
am leafă îmi cumpăr singur ţigări bilet 
de tramvai
acum ştiu tata a căzut pe front eu alunec
pe stradă
e pace copile e bine creşteam şi creşteam
zi de vară pînă-n seară drob de sare
în spinare purtam
îmi ciobisem vederea deveneam 
din ce în ce mai 
nervos atuncea fumam
mă linişteam privind cum igrasia îmi gălbejea sub geam fotografia 
de unde continuam să-mi zîmbesc în chip nefiresc
consecvenţa perseverenţa
v-aş putea citi buletinul ca pe 
o autobiografie romanţată apoi
veţi voi să recit şi grupa sîngelui meu iat-o 
vă veţi feri feţele
nu mă voi zbate prea mult
 
doi
 
ce singur am fost de dimineaţă nici liftul 
n-a vrut să meargă cu mine
coboram scara ca un buletin de ştiri ambulant 
administratorul
dirija corul vecinilor care scandau hai hai 
nu te lăsa
răbdam pe ascuns răbdasem o dată răbdasem 
de două ori pînă la nouă
pînă cînd pînă la sprîncene mi-ajungea şi nu 
m-au mai lăsat să ies afară
dacă nu vin cu părinţii bunicii cu viii 
şi cu morţii
batem din picioruşe urlăm la lună mereu 
împreună dimineaţa are miros
de lapte pastă de dinţi sticle sparte se schimbă cartul 
blocul pluteşte pe ape
e la nave va mă rog întrucîtva copiii 
de pe strada mea
se duc la circul de stat eu nu merg sau de merg
e tot aia adică rămîn stau culcat pe spate în pat 
gîndesc aştept veşti
de la tine să-mi spui că una că alta 
 
cavalerii de malta să-mi spui ce
mi-oi spune ceva să-mi mîngîi timpanul 
cu respirarea ta
 
trei
 
uşa camerei mele funcţionează perfect 
se lasă deschisă se lasă închisă
e foarte docilă senină pe ea intră unul 
şi-mi zice să tac
fac ceasului semn şi el numai tic nu-i nimic toamnă gri vei veni ai venit
apoi pleacă ăsta vine altul îmi cere poemul 
de azi nu îl am însă
pot să-l declam pentru tine să-mi chem şi 
nevasta cea grasă şi casta
să fim mai mulţi să ne ţinem de mînă să fim 
solidari la timp de furtună blocul se clatină 
pîrîie tare mă trec fiori pe spinare
a mai venit o vreme rea dar nu-i nimic 
vom rezista că vine alta după ea închide 
uşa cu cheia acum să te văd o ce plictis
ce saţietate ce stranie vietate mă umple de sînge 
şade-n lună 
şi plînge
 
patru
 
un pas o privire şi ajung la fereastră 
văd ziua de azi ca un aisberg ce poate fecunda sahelul 
poate schimba soarta lumii şi-a pîinii îmi arunc privirea pe geam dibuiesc 
drumul înapoi
cu braţul drept alb douăjşapte semn de cecitate în stradă urle viaţa
şi moartea şi plîngă poeţii poema lor vană ştiu privirea mea
continuă să cadă ameţitor trecătorii ţopăie printre vitrine vizitează
magazine marile trasee turistice 
paradisul pe roate 
prietenii garantate
privirea mea izbeşte cu pocnet pămîntul 
în orbitele goale mi se pun filme supravieţuiesc îmi pare că văd cînd privesc
 
cinci
 
vom cumpăra o colivie cu portiţa deschisă 
singuri într-însa canari vor veni să ne cînte o dată pe zi o dată pe seară 
o dată pe viaţă
ce stranie dimineaţă cînd răspund stereotip aştept 
eu aştept eu aştept
cum un disc zgîriat ce-l ascultam împreună 
cum dimineaţa asta cînd
nu reuşesc să pătrund mai departe fără 
să mă ridic de pe scaun să 
las stiloul din mînă 
apuc receptorul poţi fi oriunde
deasupra oceanului se va opri curentul facem
dragoste ce bine
fără dureri fără urmări vocea ta 
îmi împîsleşte auzul 
e vremea
refrenului şi de bine ce-l ştim amîndoi haiducind prin oraş
plonjează prin flori în pămînt va fi un an bun roditor
 
şase
 
acum scot carcasa telefonului vocea ta se ascunde printre bobine
în spaţiul îngust dintre tole porneşte pe fir înapoi năucind centralista 
de ruşine tînăra fată nu va declara
violul copilul va creşte mare cuminte la trei ani va face pojar
va scăpa mai apoi va merge la şcoală cu monede noi şi lucioase 
umpli telefonul din faţa blocului te văd te chem la cafea
uneori aproape accepţi
 
 
şapte (excelsior)
 
de cîteva zile nu mai ies din cameră îmi ţin 
respiraţia ca o zăpadă lumina se aşază pe lucruri 
anulîndu-le 
se va face un aer uşor 
cu el vor umple baloane

 
Dimineaţa unui acrobat
 
stam pe o bancă în parc miram lumea dansam  
puţin cu cîte o femeie
întreţineam public noţiunea de primăvară 
mă lăsam mirosit
scriam despre tine cu creta poeme pe drumul 
pe care ştiam c-o să vii
uneori ajungeam în felul acesta pînă acasă urcam în camera mea
veioza picapul maşina de scris călimara
îmi săreau de gît
îmi spuneau că ar vrea să se culce cu tine 
să vă fie ruşine
măcar spune-ne despre ea călimara 
scîncea şi-am
să-ţi dau de aici înainte albastre ca marea 
brillante cuvinte
poftim o să zic dar ţineţi-vă bine repetaţi o dată 
cu mine
ea are un cx cutremurător de felină bengală 
berlină 
şi un consum foarte mic de benzină la mersul 
de noapte cînd 
sînii ei desfac în extaz mirosuri turcoaz şi 
cînd şoapte
clatină hărţile ea e deasupra şi-n toate părţile
doamne dă-ne-o femeie de toate zilele de
toate nopţile

 
Poem patogen
 
poate poemul o să fie azi norocos
poate el astăzi va lua de la viaţă cuvintele roz
obiectele roz fiinţele roz şi mirosurile de
aceeaşi culoare
poate poemul o să fie azi norocos poate
cuvintele lui te vor cuceri cu
tandreţea şi disperarea unei boli de piele


Playboy
 
îmbrăcată în uniforma sexului tău porunceşti
acestor cuvinte să vină iar eu
sînt soldatul trag cerneală-n stilou şi o iau
pe hîrtie spre tine de-a-ndărătelea bine atît
cît m-o ţine cu fiecare cuvînt mai aproape
mai dă-mi şi mai ia şi apăs cu
peniţa pe ea pe hîrtia velină şi fără
de vină ca un styx în călduri cu o mie de
mîini de picioare
de guri
 
refren:
 
iubita mea de peste blocuri
iubita mea de peste vînt
e carnea ta atît de-asemeni 
poemului pe care-l cînt
 
şi de-atunci pogorîndu-mă-n lume la 
răscrucea picioarelor tale izbind de cinci ori
despărţit în silabe sincopat frîngîndu-te
calde şi rare
 
refren:
 
iubita mea de peste blocuri
iubita mea de peste vînt
e carnea ta atît de-asemeni
poemului pe care-l cînt
 
 
O bere pentru visul meu
 
mai presus de orice tricoul lacoste blugii 
cei lee rujul
dior adidaşii puma o planetă întreagă
trudind să te ambaleze frumos să mă facă astfel
să spun poezia puţin mai tîrziu toate acestea aruncate festiv prin oraş 
în vara unde totul începe
la masa din colţ sub fum
de ţigară sub stele mai cerem un rînd


Punctul de sprijin
 
în jurul tău aerul se strînge în cercuri
înot şi îţi scriu poeme mai multe poeme 
de dragoste
o flotă întreagă scufundîndu-se la ţărm
pentru mai multă siguranţă
pentru a da acestor lucruri un sens
pentru ca dimineaţa de mîine să se nască 
la termen
pe căi naturale
acum ia de ascultă bucata asta de bee gees
spui înfăşurîndu-ţi-o în jurul şoldurilor
un bikini ce mă scoate din minţi
sparg totul în jur trăznesc din poemele mele 
de dragoste
de mare calibru fac cerul ciur
spuzindu-te cu stele
incurabile
levitîndu-te
alunecînd piruetînd pe
luciul acestui poem
unde se face seară unde aştept să vii
bile de sticlă se rostogoleau pe stradă
şi-n urma lor veneau copii

 
Haute couture
 
e o piele subţire lumina pe sub care te mişti
e o piele subţire pe unde baletezi 
între magazinul de pîine şi piaţă 
răspunzînd la saluturi e o piele
subţire şi prea mîngîiată
frumos mai era pe atunci în oraş cînd veneau
dimineaţa de departe ţărani să-ţi vîndă
brînză vinete castraveţi să vadă ce mai faci în
lumina deux-pièces care-ţi venea 
ca o piele subţire
frumos mai era isuse pe atunci în oraş cînd
peste sîni ţi se lăsa ceaţă şi mîinile mele nu mai 
ştiau pe unde să plece acasă naufragiat între
pulpele tale cu care-mi trasai orizontul


Autoportret cu tine
 
prin peisajul desenat special pentru mine
unde mă bucur de o singurătate perfectă ciocănind pietrele
cu scule boante albastre interesat peste poate 
de lucrul acesta
mulţumind pentru aerul respirat pentru dreptul de a mă lovi peste degete 
cînd poftesc de a mă întoarce
bandajat în culorile victoriei
 
sînt singurul tău obiect personal
o excursie exotică
un animal ciudat îmbrăcat în piele de om
un obicei ruşinos

 
După-amiaza unui acrobat
 
ehe cîte lucruri te-aşteaptă la ieşirea 
din scenă armura
de piele duşul papucii perfect
ridici receptorul îi spui
de femeia din jurnalul de mode pe care
ai ajutat-o să-şi care pînă acasă parfumul
ţi-a făcut o cafea şi trei paşi era mai importantă
pentru omenire decît focul sau roata 
şi toţi sperau
de la ea o reformă ceva istovitor după care
să nu-ţi mai revii ca după copilărie


Ora de scriere
 
doar aici lîngă cana cu ceai se mai poate
sînt cîţiva metri cubi de aer cu uşă ce-ar fi
să scriu că plouă şi că mai singur ca acum ca
anul trecut şi ca de cînd mă ştiu n-am fost niciodată
oare ce s-ar întîmpla nu cumva ai veni nu cumva şi nu doar atît 
am scoate masa afară te-ai apleca ţi-aş pune pe spate hîrtie 
şi-aş scrie în direct conectat la aparatele tale ca într-o rezervă 
la reanimare
ai face bip
bip bip bip
şi coloana ta vertebrală ar imprima pe hîrtie
mişcările mele de scriere 
orgasmul cuvintelor care ar face această lume
mai frumoasă mai bună


Circuitul femeii în natură
 
acum ar trebui să fie un bulevard 
cu cinematografe apoi
un bar în care să mă uit la pereţi şi o stradă
acum ar trebui să vină cineva să-mi explice 
că nu e bine ce fac că aşa şi pe dincolo
mai bine m-aş duce acasă
 
iau sare între degete pun pe marginea halbei duc
totul la gură înghit ea spune că miroase ca-n grajd
spun nu vezi cum vine iar chelneriţa cu tava de
zici că e o afrodită care tocmai se naşte 
din spumă de malţ fermentat ca la luvru
 
plec mai spune şi pleacă
 
pun sare pe marginea halbei 
ca pe o rană deschisă
spune-mi mai spun dar ea e deja în metrou
şi ascultă cu nesaţ poezia atenţie se închid uşile
care o duce acasă


Poem după natură
 
stai de-a curmezişul nopţii pozezi 
pentru poemul ăsta  eu scriu despre tine 
ca după dictare alunec în tine
ca într-o crevasă
pînă ce istovit sufocat mă scot de acolo 
şi ţîţele tale par doi siamezi fericiţi
ce plutesc în derivă
pe mirosul de mare
printre pirogi şi
portavioane


Vacanţa unui acrobat
 
ah sufereau pentru mine pînă ce mă umpleau de o milă vîscoasă 
infirmiere albe severe mă goleau în chiuvetă
plecau să se schimbe  să-mi joace un vis uneori de amor 
dimineaţa maşiniştii puneau alt decor cu un soare 
proaspăt vopsit cu intrarea noastră în mare ca o catastrofă ecologică 
pe un fond muzical adecvat 
pînă la primul post de control unde eram lăsat să trec 
după o sumară criză după ce voi fi lins tot nisipul 
de pe statuia găsită în zori


Poemul cu o mie de etaje
 
de la ultimul etaj rotitor al poemului 
de dragoste se văd printre nori
aceşti bărbaţi aceste femei repetînd unu doi 
gesturile maestrului de ceremonii
îngereasca gimnastică reproductivă 
la locul de muncă
aceşti bărbaţi minunaţi şi femeile lor roditoare
de la ultimul etaj rotitor al poemului 
de dragoste rostogolesc soarele printre vitrine
snopind trecătorii cu iluzia unor plaje celebre
asmuţindu-i a bate din palme 
ca la un înec de gală
las la apă cabina telefonului tramvaiele strada
chioşcurile de ziare cenaclurile literare tot
ce se mai zbate în chihlimbarul acestui 
fin de siècle
alerg printre lucruri încurajînd pereţii
într-o zi o să-mi cadă în cap şandramaua 
asta de vorbe
aici aşteptînd
nu începea nici o muzică doar game arpegii 
exerciţii de adoraţie hanon
 
vocea ta dereticînd printre stele
continentul cutreierat pe jos al acestor 
femei vii vorbitoare
agăţate post mortem de pieptul bărbaţilor
ca legiunea de onoare
de la ultimul etaj al poemului de dragoste
în vreme de ciumă îmi amintesc 
ce mai plimbări făceam noi
călări pe biciclete de extracţie mitologică 
şi ce bine iubito catadioptrii albi 
catadioptrii roşii
pînă la scăpătatul reclamelor dimineţi în amestec cu înlocuitori
jumătate de trup pregătindu-mi cafeaua
cealaltă sprijinind-o pe prima ascultînd 
cotele sînilor ei locomotivele istoriei
 
de la ultimul etaj rotitor al poemului de dragoste 
se vede ca-n palmă
cum devii treptat personaj


Naufragiul unui acrobat
 
ce-ai să te faci atunci cu realitatea asta imediată
cînd camera ta o corabie cu care ea nu 
va mai pluti niciodată
oraşul va fi liniştit
manechinele de pe stradă vor primi buletin
şi cîte un scop în viaţă se vor buluci în tramvai ca într-o catedrală 
electrică ambulantă 
ce frumos se vede
de-aicea pămîntul tovarăşe vatman 
un pas mic pentru om
dar uite ce greu ni se face cîteodată acasă 
printre stelele mişunîndu-ne ca păduchii 
şi fel de fel de tentaţii
ea rămîne la ţărm cu pîine şi sare
aşteptînd înecaţii


L.O.S.
 
oraşul rămîne aproape întreg strecurîndu-se
între noi graţios ca un aisberg abia de vom avea
vreme să coborîm în salon să toastăm
pentru o ciocnire frumoasă pentru bravii 
matrozi ce pompează de zor toate iluziile
pe la casele lor
ne scufundăm strigă omul de veghe aha
era de aşteptat să se întîmple aşa încercăm 
să ne amintim ce s-a scris despre acest naufragiu 
să respectăm întocmai istoria
care ne aduce apa la picioare şi gloria
ne-am scufundat strigă omul de veghe
şampanie pentru doamne încet înainte 
de-acum putem bolborosi în voie cuvinte 
putem transmite
lăsaţi sufletele noastre
uşoare albastre


Plaja sfîrşitului lumii
 
în sfîrşit poate nici nu eram eu întins acolo 
pe plajă uscat privind orizontul brăzdat 
de picioarele femeilor venite
să-şi facă iluzii roz şi verde sauvage anul acesta
sînt un obiect foarte folositor le
lăsam noaptea să se iubească în mine 
cu salvamari mitologici savant tatuaţi mirosind bărbăteşte 
a valuri şi rom cubanez
în sfîrşit poate nici nu eram eu întins acolo 
pe plajă îmbarcîndu-mi cuvintele pe o corabie 
spartă şi aşa de frumoasă
încît rău le părea că se pot îneca doar o dată
 
 
Proces-verbal
 
deprinseseră a se povesti unul pe celălalt în
cele mai neaşteptate feluri ştiau a o face
nu ascultau nu pricepeau
beau la cafele fumau la ţigări noi învîrteam
la manivelă e bună ziua de azi e bună erau
disciplinaţi duminica îşi curăţau armele se
împuşcau unul pe celălalt în tîmpla dreaptă 
pe gaura glonţului priveau pe rînd cerul ca
printr-o lunetă generalul era mulţumit le
înfigea steguleţe colorate sub unghii raporta
îi îmbărbăta le dădea vin şi voie să-i facă bocancii 
le era ca un tată apoi au fugit 
pentru noi
doi trei şi
nu este pe lume plăcere mai mare
taman făceau dragoste atunci iute am
strecurat între dînşii hîrtia de indigo şi văile vuiră 
generalul a cercetat cu atenţie corpurile lor două şi delicte
 raporta şi plîngea mai avea
doar trei steguleţe pînă la pensie
suferea  noi învîrteam de zor manivela
e bună ziua de azi este bună


Agonia unui acrobat
 
să-mi închiriezi pe tine un loc unde 
să-mi gospodăresc privirea
să citesc ziarul în vreme ce mişcîndu-te 
prin odaie zăpăceşti aerul
pui discuri torni în pahare cam pe la mijlocul 
sîrmei mă dezechilibrez încep să cad liniştit clipocind din paiete 
în pufos parfumata 
cutie cu farduri
vor spune
ea purta în noaptea aceea o piele netedă 
şi bine întinsă pe coapse
pe sîni o năpădeau cuvintele ca furnicile 
se cutremura de picau pe la case calcane se prăbuşeau avioane 
şi el tot mai şi tocmai spunea pînă ce o demonta bucată cu bucată
o ascundea prin sertare apoi le dădea drumul hainelor ei 
să plece acasă plănuia o călătorie 
un aşternut boţit de bucurie de valuri creţe spumoase şi dese 
pe care să plutească înecaţi 
umflaţi învineţiţi de plăcere printre peştişori meduze himere 
ca într-un film ce i l-a povestit odată ca într-un film în care 
ei nu niciodată


Femeia de hîrtie
 
lîncezeam laolaltă cu pixurile cu stilourile mele
cu hîrtiile lîncezeam laolaltă sub veioza sunset
fumam şi acum îmi făceam datoria
pregăteam şezlongul umbrela puneam
gheaţă în pahare urma să ieşi din mare să-ţi
montez mîinile pregătite din vreme şi cu care
seara mă mîngîiasem pe-ascuns oho mai întîi
vei roşi îţi voi fixa mîna stîngă apoi
îţi voi potrivi dreapta ceva mai tocită iar tu
pudică mică o să-ţi acoperi mîinile cu sînii cu
sexul despre a cărui însemnătate urmează 
să scriu


Tristeţile unui pilot de încercare 
 
pe atunci 
pilotam nebuneşte cuvinte
alergam la raliuri
cîştigam grand-prix-uri
îţi puneai părul pe bigudiuri
eram o echipă 
dădeai interviuri
deveneai 
mai frumoasă
mai departe şi 
nu mă mai fărîmam odată
nu mai luam foc 
nu-mi sărea nici o roată


Vecernie
 
mai mult nimic decît o cicatrice mică acolo 
pe unde ea mi-a fost extirpată noaptea mă tai 
pe furiş cu lama pe locul acela şi caut ating pereţii pianul 
uitatele muzici
şi patul şi timpul acela pătratul de care 
nu mă mai lecuiesc de trupul ei îngeresc colonizîndu-l 
încet cu încetul 
construind poduri columne oraşe înaintez 
convertind femei băştinaşe
la rutul creştin la noapte la vin
puţin mai tîrziu mă vor dibui cu forcepsul 
mă vor scoate pe geam mă vor pune pe stradă atent 
ca pe o preţioasă insectă
îmi vor  reda libertatea de a bea bere laolaltă 
cu ceilalţi bărbaţi care se întorc acasă


Biografie chiromanţată
 
cu toate astea mă întorc întotdeauna acasă
mă aşez la masă aştept ziua cînd mă voi suprapune perfect 
peste mine însumi cînd o să vină cineva cu braţele pline 
de întîmplări cu această femeie de curînd braconată
ea îmi propune o cafea complicată
mă întoarce ghiceşte în zaţul rămas 
despre locuri şi fapte cu care mi-aş putea umple biografia 
cămara dependinţele periferia pe unde voi umbla 
din casă în casă predicînd coapsele ei 
o fabuloasă mişcare de idei


Gambit
 
să-ţi mochetezi interiorul să nu se audă 
cînd pleci  cînd păşeşti dintr-o zi în alta 
cînd scapi din mînă uneltele
cînd te întorci acasă cînd stai şi aştepţi 
pînă şi felul în care visezi
lasă umbră şi poate fi înjurat
tu ştii părul ei cînd se lasă a fi adiat 
o plimbare pe jos
chilipir o zi expirată muţi mîinile 
pe trupul ei D7 D5


Jurnalul unui acrobat
 
imaginea ta mai răsună puţin în oglindă atît 
cît să-ţi spun că pe aici este bine a plouat liniştit 
în ultima vreme
au fost nopţi în care am cîntat la trompetă 
s-ar putea să mă mut sau mai bine 
să pun pereţii la loc
să mă mai prefac puţin că îmi pasă în rest
aşa cum mă ştii mi-am pus telefon numele tău
e mereu ocupat seara ies mă plimb prin oraş
pe străzi capilare ca o globulă albă
prin sîngele unui animal perfect sănătos
graţios ca armstrong pe lună mă sprijin de zid
lipesc peste mine afişe ca peste un anunţ
de concert amînat
 

Scrisori perisabile
 
toată ziua căutînd prin oraş un vînzător 
de baloane despachetam mahalalele 
prăfuitele dalbele conştiincios
punctual după un anume orar albastru bizar
nu mă grăbeam ci încet conspectam străzile
cu pasul în buzunar aveam fotografia în care 
mă aşteptai în culori exotice fujicolor
erotice era după ce pusesem perdeaua 
cu ploaie şi
flori de glicină
stăteam întinşi săraci şi goi pîlpîiam din
degetele picioarelor ca îngerii suiam printre nori
eu aşa povestindu-i lui dumnezeu despre tine
sclipicioase reclame o chemau înăuntru aşa s-a născut  doamne ea 
ademenită cu filme americane
erotostatul plutea de-a lungul pereţilor muzica şiroia
pînă în rădăcinile blocului
betonul creştea şi dospea ca un cozonac 
cu ferestre ca un cozonac cu din ce 
în ce mai multe ferestre
cu terase şi lifturi şi nucă
scări interioare şi mac
de sus stelele înghiţeau în gol bietele
înţelegînd că mai este puţin şi că foarte curînd
voi defila printre picioarele tale
într-un număr de gală ce se va pune zi naţională
peste această republică suspendată deasupra
oraşului indivizibilă periculoasă ca o ceaţă
deasă deasă
 
cabluri rupte vorba ceea ca iluziile noastre
dimineaţa dumnezeu mă trăgea de picioare
scoal’ degrabă mă alunga în bucătărie la baie
în stradă şi femeia zic doamne femeia va
rămîne zicea potrivindu-se peste ea
nu uita să iei ziare da răspundeam da da da
eu de pe scară ea
dumnezeindu-se între perne
 
aproape strivit în tramvai între femei musculoase vajnice 
casnice storcătoare de rufe
solidari noi cu trupul acestui traseu
cunoscîndu-ne cu toate cele sufleteşti 
în sacoşă pachetul cu pîine
umbrela dosarul enoriaşi ai planetei 
scuturaţi de convulsii
 
la oprirea în staţii abonaţi la voluptăţile
cetăţeneşti de mare tiraj
la curbe sfidînd nemurirea
 
coborîţi frumoasa mea domniţă ne-nţeleasă 
ea-mi zîmbeşte crunt pe sub mustaţă
ştiţi eu doar recondiţionez la maşina 
de scris legile naturii
ştiţi eu scriu pentru ca dumneavoastră să puteţi
oxigena oraşul cu reflexele voastre condiţionate
ştiţi eu scriu despre dragoste despre femei 
cu miros de mare capitală europeană 
pentru a căror privire
se dau paşapoarte
 
o mare tînjire mă trage la perete îmi poartă
mîna spre telefon
nu introduceţi monede gravide
nu mişcaţi nu respiraţi mai aproape de aparat
aşteptaţi iată
 
iată
cum ies vorbuliţele pe găurile receptorului ca
dintr-o maşină de tocat
jack-pot
 
iată cum în jurul acestei întîmplări se trasează
colinde cu maşini speciale se lasă zăpadă şi 
vin bucătarii să ne gătească de plecare pe
necunoscute căile domnului cele ferate sigilaţi
în vagoane de poştă dîrdîind de fericire
de singurătate
 
puţină maturitate
voi vedea că se trece uşor peste asta e ca 
o operaţie de apendicită un moft o dovadă 
în plus că mă pot dispensa că pîntecului meu 
îi poate fi redată
virginitatea în care cu un mic exerciţiu
voi ajunge să cred
 
bălăbănindu-mă prin salonul comun ca într-un
paradis al spintecaţilor aplaudînd graţiosul 
balet al infirmierei
pe ea o cheamă rodica e jună şi trece voioasă
purtînd pe-ai săi umeri albi rotunjori 
găletuşa cu organe
polenizîndu-ne conştiinţele aceasta
ne dă mîncărimi doi cîte doi strecurîndu-ne
în decolteul domniţei în vreme ce scribii
 
bătătoresc în grabă pămîntul 
pentru un nou imperiu
 
stau şi fumez şi tac important ca un general
la o lăsare de pace consumat scofîlcit de istorie
aşteptînd un decor pe care m-aş putea iscăli 
fără să dau socoteală ghilotinat de atîtea veşti bune din timp în timp 
dedicînd cîte-o bere poştaşului dîndu-i de milă
scrisori du-te acuma şi spune aşa
 
LUMEA E DOAR UN PRILEJ PENTRU EA
 
iar tu treceai pe stradă şi scorojeai pereţii
flori palide de plastic putrezeau în prăvălii
aveam treizeci de ani şi era toamnă
stam la geam aşteptînd
mulţumindu-i lui dumnezeu
inspirînd expirînd existînd
îndesînd chiştoacele în scrumieră fumez
deci exist deci aş putea mima că
sunîndu-mi la uşă vei spune ţi-am adus
lapte pîine şi cărţi sînt a ta
că singurătatea începe abia mai încolo
că trupul tău îmi alunecă printre degete
aveam treizeci de ani
mă masturbam cu tandreţe
era toamnă
 
tu mai treci pe aici mai adulmecă mai
fără să mişti nici un lucru
bună seara domnule
bună seara
important e să participi domnule
da da 
 
fumasem destul era bine


Natură moartă
 
el scria
poftiţi deci profitaţi am venit special auzind că
vreţi să mă împuşcaţi
 
făcea aproape aceleaşi lucruri care se văd de 
obicei într-un muzeu de biologie umană
 
scria
mi-am adus singur eşarfă albă şi medic legist 
să constate că-s mort şi să v-o dea în scris
 
adică asimilaţie dezasimilaţie şi toate celelalte
fusese mai demult şi copil era aproape normal
atunci cînd spunea
 
daţi fuga după gloanţe între timp o să 
vă curăţ puştile şi-am să încerc să-i ridic comandantului moralul
 
era doar puţin obosit ca după o lungă duminică
în care fusese pipăit de grupuri organizate
 
dacă nu vă grăbiţi s-ar putea să mă răzgîndesc
 
acum ei erau la o bere privegheau pe 
la vreun fund de dizeuză
 
oricum staţi liniştiţi vă promit solemn că
n-o să vă iubesc
 
şi pentru atîta lucru mai mare deranjul
măcar e bere destulă zi mă zi-o p-aia zicea
 
am să te strig pe numele tău
 
aşa vezi 
 
am să te strig pe numele tău şi
dimineaţă n-are să mai fie
 
făcea aproape aceleaşi lucruri care se văd 
într-un muzeu de biologie umană
adică asimilaţie dezasimilaţie şi celelalte
fusese mai demult şi copil era aproape normal
era puţin obosit ca după o lungă duminică
scria
 
poftiţi deci profitaţi am venit special auzind că
vreţi să mă împuşcaţi


Dacă m-aş duce la fotograf
 
acum aici stau scriu acest poem în fotografie 
s-ar vedea că mă gîndesc la tine în felul acesta
s-ar vedea cum te plimbi umbrelă de soare caniche poşetuţă prin
mine ca printr-o curte interioară
se va bate la poartă se va deschide prin dreptul
coastelor stîngi vor intra
unul îţi va plimba căţelul pe-afară pe braţul meu
drept pînă hăt departe aici pe hîrtie e cuminte nu muşcă 
nu latră ce mai dobitoc vită mută
celălalt va rămîne îţi va recita din poemele mele 
îl vei îndrăgi îl vei iubi aşa cum altădată 
îţi iubeai caniche-ul va fi
asemenea lui blînd bun jucăuş cel mai bun 
prieten al omului
vor înţelege părinţii vecinii
dimineaţă duminică la cafeaua cu lapte 
va spune  eşti frumoasă trebuie plătite 
chiria lumina
eşti frumoasă deschizi radioul taraful atîta aşteaptă 
începe
dă dor cînt dă dor doinesc
tot la mîndra mă gîndesc c-are mîndra imese şi
global la ceape c-are mîndra fo trei miei şi
 
a piele de copil mirosea spinarea ei

 
Exerciţiu de adecvare
 
azi e duminică şi răcoare o zi oarecare o
dimineaţă în care intru în epoca femeii 
şlefuite discret adulterin
pe nesimţite nici o schimbare pămîntul se
toceşte din aceleaşi motive fac gestul 
de a cumpăra ziare
toamna e sexul pe care mi-ar plăcea să-l port 
în oraş înainte de a fi exilat cu metroul
întîmplări chinezeşti semne de circulaţie pasaje
comerciale vînzători ambulanţi lumea aceasta 
unde mai degrabă zugrăvesc aerul decît altceva
unde vomez în fiecare seară tot aerul respirat 
şi te mint că mi-e bine printre cele cîteva dicţionare ce trudesc
despre tine pe raftul bibliotecii mele 
din alexandria
pe care focul o va scrie curînd


Week-end
 
era o duminică mare şi lată aproape pătrată 
era o duminică perfectă ca o icoană unde 
mă plictiseam legal
încercam văzduhul cu degetul nici vorbă 
astăzi de zbor
atunci dezmierdam telefonul ca pe o femeie care urmează să nască
aşteptam să mă podidească vocea ta să-ţi 
aduc flori pentru asta să-ţi spun
cum în pîntecul nopţii dimineaţa zvîcneşte
ca laptele într-o ţîţă de tînără mamă şi vine desigur 
o vreme cînd te voi dezlipi din oglinzi 
îţi voi da la plecare cîte un chip
uneori pentru mersul pe stradă voi păstra
un poster cu umbra ta la reflux 
prelingîndu-mi-se 
pe trup
ca o firească dantelă de sînge


8 martie, secvenţa telespectatorului
 
după-amiezile cînd rîcîim pereţii 
cu televizorul deschis ca o paraşută roşie 
aşezîndu-ne pe fiecare pe la grijile noastre 
cînd totul se decolorează după o savantă reţetă
şi devenim transparenţi numai buni
de pus în loc de ferestre la căminul de fete
ele îşi pun salopeta şi pleacă la muncă
unde închipuie delicate scene alegorice 
care se decupează la sfîrşitul programului 
şi ni se dau cu încetinitorul
la cererea unui mare număr de telespectatori


Pastel
 
cu nădejdea în suflet că le vom face cu mîna
se aruncau pe ferestre din turnul de carne 
un dans aproape obligatoriu
în seara cînd plănuiam să ne scoatem 
cu lama sîngele la plimbare
în semn de omagiu
scriu şi pentru noaptea asta se va plăti 
un preţ bun
încă mai scriu printre rotiţele 
mecanismului care desparte
noaptea de-o zi cu lumină
o zi cu verdeaţă


Tuborg
 
îmi amintesc o mulţime de lucruri mai ales
seara cînd formele gri în care leşină lumina 
mă stînjenesc mai puţin
atunci le pot boteza le pot spune pe nume atunci
mă pot strecura printre ele pe uşa din dos mă
pot furişa în oraş în cutia de noapte unde stau 
şi beau bere şi sînt înţelept şi-i un fel de acasă 
şi tristeţea durează vreo două trei beri pe urmă
iarăşi începe dimineaţa păpuşa cu numele meu
care dă bună ziua
merge la slujbă unde dă bună ziua
cum spuneam  mă mai duc uneori în cutia 
de noapte unde stau şi beau bere şi sînt aşa 
de înţelept  de frumos
şi de bun încît asta tristeţe se cheamă sau
poemul acesta ce se scrie acum


Literatura de bucătărie
 
era o vreme cînd seara tîrziu după ce toţi ai casei 
mergeau să se culce 
aprindeam aragazul şi lampa cu gaz şi mă uitam
 la foaia de hîrtie 
cum stătea ea pe masă lîngă maşina de cusut cu care mama 
se ajuta să plătească la rate să ne fie bine adică 
să ţinem pasul cu viaţa
uneori luam cu mine şi o carte să fim împreună 
să nu ne fie frică în timpul ăsta robinetul picura 
într-o farfurie pe care se sleise untura
eu citeam sau scriam sau citeam şi scriam
şi trăgeam de nădejdea că-n felul ăsta voi ajunge ziua de mîine
aveam întotdeauna ţigări multe carpaţi şi cafea cu năut 
şi ceai chinezesc şi telefonul alături doar doar
citeam sau scriam sau citeam şi scriam 
fără a aştepta nimic de la nimeni
se întîmpla să sune ce faci ce să fac uite scriu sau citesc 
sau scriu şi citesc dracu ştie
vino să vezi cum fac toate astea 
venea şi vedea citeam ce scrisesem fumam era bine 
beam cafea cu năut sau ceai chinezesc
stingeam lampa lăsam aragazul aprins 
după aia mereu făceam dragoste
cîteodată aveam şi o sticlă de vodcă din care
beam şi iar făceam dragoste
în bucătărie pat nu aveam nici atunci aşa că improvizam 
reţete cu trupul mai întîi aperitivul felul întîi felul doi 
apoi vodcă
decorul
trei scaune masă aragaz cu patru ochiuri 
chiuvetă dulap linoleum pe jos
linoleumul se asorta cu muşamaua de pe masă de aceea 
nu  făceam nici o diferenţă 
şi nici o discriminare
fiecare primea partea sa şi hîrtia la fel
atît cea deja scrisă
şi luam pe urmă sticla goală de vodcă de gît şi o ţineam 
cu gîtul în jos şi săream de la etaj cu ea deasupra capului 
cum cu o paraşută
nimeream întotdeauna la punct fix adică în 
dreptul ghenei unde speriam pisicile care lingeau
cutii de carton intelectualizîndu-se
mai tîrziu ele s-au obişnuit cu noi şi nu mai fugeau doar  
ne făceau loc şi lingeau mai departe etichete colorate 
de pe borcane cutii şi pachete
cel mai mult lor le plăceau ziarele
 
găseau multe prin ghenă şi erau tare 
gustoase pentru că erau îmbibate cu o seamă întreagă 
de gusturi cum stătuseră cîteva zile 
pe fundul găleţii
noi plecam de acolo pe la trebile noastre 
şi ziua trecea foarte simplu
eram mulţumiţi aveam tot trecutul în spate 
viitorul începea seara tîrziu cînd toţi ai casei 
mergeau să se culce
ei bine în jurul bucătăriei mele se învîrteau vara roiuri de muşte
 iar iarna se învîrtea universul
era un model gastronomic al facerii lumii şi nimic 
din ceea ce ni se întîmpla nouă acolo nu încăpea în sertar 
unde erau următoarele
tacîmuri tirbuşon pămătuf de spălat sticle 
scobitori şerveţele şi-o faţă de masă de pînză
în rest nimic
hîrtie şi întîmplări
cerneală şi vodcă
ceai chinezesc şi cafea cu năut şi maşina de cusut cu care mama 
se ajuta să plătească la rate să ne fie bine 
adică să ţinem pasul cu viaţa
bucătăria în care citeam sau  scriam sau citeam şi scriam 
şi unde venea o femeie 
ca să lase mirosuri
ele mai sînt şi acum la fel şi decorul la fel 
prin sertare totul arată la fel a fost reconstituit cu migală 
chiar pe mama au făcut-o din ceară 
şi i-au pus motoraş să învîrtă la maşina 
cu care acum coase aerul
pe ea o pun în mişcare pentru vizitatori 
mai curioşi
deschid acum noaptea muzeul din bucătărie şi îi las să se uite 
la mine cum mă fac că scriu cum mă fac că fumez 
că beau cafea cu năut sau ceai chinezesc cum mă fac că vorbesc 
la telefon ce să fac uite scriu sau citesc sau scriu şi citesc 
mai bine vino să vezi


Monolog cu poemul de gît
 
ce mai faci ce mai speri înlocuind lucrurile 
din jur cu numele lor cu amintiri despre ele
desperecheate
ce fel de lume e asta cînd în tramvai
găseşti personajele cotrobăind printre cărţi 
cu aerul că se duc la serviciu cînd toate femeile
sînt frumoase ştampilate cu cearcăne speciale 
mulţumindu-se cu atît
aducîndu-ţi cafeaua la pat îngrijindu-te
să poţi persevera în această greşeală
cînd toţi poştaşii oraşului vin să-ţi aducă
necitite scrisori basculante cu flori şotroane şi
copii dresaţi săritori frumos cîntători o minune
lapte şi miere lăutari acadele
numele acestor lucruri uniformele lor puse 
la naftalină în aşteptarea unei mobilizări 
generale  unei vindecări miraculoase
unei călătorii la capătul nopţii


Intrarea în şut
 
pretutindeni pe unde îmi port rucsacul 
de carne zîmbind în neştire printre zilele 
nopţile balizate perfect 
aşa că n-am cum greşi vreo manevră la cinci 
şi jumătate începem instrucţia mişcările au siguranţa aia tristă 
greţoasă de tic pînă unde 
aş putea trăi cu ochii închişi
inspirînd expirînd învîrtindu-mă prin bucătărie
în căutarea unui scop în viaţă ferindu-mi privirea 
de hîrtia unde aseară
săpam cu lopata în formă de inimă galerii 
prin cărbunele nopţii vindecîndu-mă 
treptat de cuvinte cerînd să fiu împăiat şi dat 
de exemplu  eu nu cîrtesc sap mai departe 
cu lopata în formă de inimă
încarc vagoneţi mă scot la lumină 
îmi aştept rîndul la tobogan e-aşa confortabil 
să nu ţi se întîmple nimic
nu mă miră ştiu totul din prospectul de naştere
mai întîi se întoarce copilul cu cheia se lasă 
prin şcoli  apoi i se dă o lopată în formă 
de inimă


Ziua de după
 
înainte de a porni spre viitor ţi se iau amprentele
te spală pe dinţi 
îţi tatuează decoraţii
tu speri că-ţi vor da un cal pe măsură că te vor ţine minte aşa
incredibil de tandru
numele tău va fi cea mai bună scuză o vreme 
va fi ascuns de copii se va da cu var vor veni 
să te vadă vor primi un abonament gratuit
pentru ziua de mîine  cazare şi masă 
batiste măşti triste de carnaval 
cîte-o pastilă de ciclobarbital
să pară sleiţi vitrinele de pe la cazarme 
îşi vor trage obloanele peste
recruţi peste arme se vor distribui
din trusele de prim ajutor sigilate costume
nouţe de marchand de loz în plic galonate
cum cerul de vară cînd cad de pe boltă
grămadă de stele odată cu ele bufoni 
reformaţi şi lichele zei şi pingele flecuri
şi branţuri şanuri şi danţuri 
şi dalbe blacheuri


Coordonatele nefericirii optime în sistemul de viaţă cartezian
 
icsul
 
odihnim aruncaţi pe la colţuri mimînd indiferenţa
cu nişte măşti ponosite cînd de sperat mai e o
emisiune la radio minunat într-o ţară în care 
vorbim româneşte
 
ordonatele
 
şi mă rog de ce domniile voastre de ce 
să nu acceptăm 
că prezentul
mă rog de ce cînd se vede cu ochiul liber 
în nopţile clare
cum năduşesc sfinţii în ceruri cărînd la găleţi şi
dumnezeu însuşi azvîrle peste noi stele
au nu-i destulă căldură destul de vară destul
pe sub pielea femeii ce respiră alături nu ne sînt
pline hambarele casele nu-i destulă lumină
nu te mai saturi odată neam de ingraţi luaţi de citiţi 
noaptea-ncet tihnit se lasă parodie 
sau destin
 
z
 
încîntătoarele noastre vieţi publice 
înmiresmate grădini
pe unde ne fugărim zilele
fauni domestici îndelung răsplătiţi 
cu lăsarea în viaţă
tremurînd la picamerul poeziei încercînd 
să ajungem
înaintea copiilor noştri care se-aud pe aproape
din ce în ce mai aproape


Selecţiuni din programul de adio
 
ceea ce ar putea semăna cu un drum 
cu o urmă băloasă
cu un celofan întins preţ de cîteva zile
peste oarece aparenţe 
aici în vitrina paradisului universal 
urmează în ordinea etajelor
 
1. descrierea lucrurilor
substantive comune în preajma cărora căzneşti
instincte erotice de unul singur
liber născător de chiştoace
 
2. apelul de dimineaţă
morţi răniţi dispăruţi prefăcuţi statistica marilor
vise europene defulări sexuale politice cincinale 
aşternutul
cu forme şi chipuri utopice clipuri
 
3. regulamentul de prăbuşire interioară
tu chiar crezi c-o să ne mai măsoare cîndva 
dumnezeu
să ne dedice ceva tu chiar crezi
că se mai poate spera într-o mare minune sau
cu un bacşiş c-ai putea încerca mă
prostule mă
 
4. pregătirea cinică
şi aceste nedreptăţi se ţin lanţ pe româneşte
pe limba asta ca o rezervaţie de păsări 
pe străzile
căreia se moare de dulcile mieroasele 
gloanţe ale
patriei şi se fac
 
5. exerciţii pe o temă luată
adică
 
6. învăţămîntul de dragoste
se ia puţină femeie se amestecă bine 
se aşază sub tine
se spun apoi gesturi verticale şi numele ei pufăitor pe şine
se lasă la bagaje într-o gară scăldată-n 
lumine printre
mirosuri întîmplătoare de sînge odihnind 
la soare se poate
şi-aşa dar de unde atîta cuvînt cu
carnea pe carne călcînd
 
7. nu-i aşa că n-are nici un rost
cînd poemul de dragoste ni se scoate prin
cezariană şi ne umplu cu pietre pînă ce
zornăim la unison 
ceea ce înseamnă un randament remarcabil o 
garanţie o feerie despre care vom 
scrie
 
8. şi uită-te trecutul meu prieten de peste noi
de printr-un alt tărîm mai uită-te pe-aici
să vezi cum pete de sînge-al tău ne dor 
pe caldarîm
atîta de greu ni se face atîta de dor ni-e 
de voi cum
trec răzvrătite de sînge nădejdile voastre
prin noi
ianuarie februarie martie aprilie mai
greu cu plata în nesfîrşite rate ascultă
cum în parc fanfara pe teme cu arome de fructe
cenzurate din tobe şi tromboane mimează primăvara
şi uită-te trecutul meu prieten de peste noi
de printr-un alt tărîm mai uită-te pe-aici
să vezi cum pete de sînge-al tău ne dor 
pe caldarîm
 
9. ceilalţi ne-au luat fie-le-n veci numele
şi prenumele lăudat facă-se voia lor atîta 
în ceruri
atîta în ceruri atîta
 
10. întunericul se dezlipea spre dimineaţă
se distribuia laptele se traversa strada
ni s-a comunicat că sîntem în stare 
de funcţionare
puteţi purcede ce mîndru vă legănaţi 
în două picioare 
era destul
 
11. oraşul e plin de gunoaie frumoase 
ce depun mărturie
oraşul e orb îmbîcsit plicticos
oraşul e putred de la rădăcină şi pînă la cele 
din urmă
hotare l-am iubit cum am iubit soarele l-am
iubit cum am iubit luna l-am iubit ca pe tine
femeie
mereu 
toujours
întotdeauna
oraşul e plin de gunoaie de ziare pe care 
le iau să
doarmă cu mine în cubul de aer
 
12. peste care se presară zăpadă pentru noaptea
pe unde dumnezeu va intra în oraş îmi place camera ta
ca un cub muzical îmi place camera ta 
aparatul de radio
care ştie că m-ai fi putut dezbrăca 
la ceasul în care
phil collins cînta dar şi-aşa a fost bine 
conjugă aştept
aşteptînd aştepta
 
13.  aşteptarea e felul în care sînt campion
aşteptarea e harul cu care m-a dăruit dumnezeu
aştept atît de frumos că ar fi şi păcat 
să se întîmple ceva 


Spuma spumelor
 
NIMIC NU PREVESTEA O ÎNTÎMPLARE DEOSEBITĂ. ERA O ZI DE 24 DE ORE, PE LA ORA 19 ŞI TREIZECI DE MINUTE URMA SĂ SE DEA NOAPTE. TOTUL NORMAL.
EA AŞTEPTA ÎN RAFTUL DE LA INTERSECŢIE, CA DE OBICEI, ŞI PREGĂTEA MICUL DEJUN: OMLETA DE TOAMNĂ. MIROSEA BINE – MIROSEA CAM AŞA: esenţial în viaţă este să emiţi despre tot judecăţi apriorice. Se dovedeşte, 
într-adevăr, că masele dau întotdeauna greş, iar indivizii au întotdeauna dreptate.
Există doar două lucruri: dragostea, în toate felurile, cu fete frumoase şi muzica. Restul s-ar cădea să dispară, căci restul e hîd.
DIN CÎND ÎN CÎND ÎŞI MIŞCA DEGETELE CA ŞI CUM AR FI CÎNTAT LA PIAN, CA ŞI CUM AR FI DAT DE BĂUT. AM BĂUT. Piaţa era rotundă şi-n ea erau o biserică, porumbei, un scuar, nişte bănci şi, în faţă, automobile şi autobuze, pe caldarîm.
PE URMĂ AM LUAT-O.
Am mers, apucînd-o pe primul trotuar ieşit în cale. Un nouraş trandafiriu a coborît din văzduh şi ne-a învăluit. Înăuntru era cald şi mirosea a zahăr cu scorţişoară.
Ştii – i-am spus la ureche – ochiul meu te conţine. Şi chiar atunci ea şi-a întors capul şi am sărutat-o pe buze.
TRECEAU TRAMVAIE ALBE, IMPLA-CABILE, ROŞII. ERAM PIETONI.
Dezmierdările tale sînt mai bune decît vinul, numele tău este ca o mireasmă revărsată şi trupul tău mă înfierbîntă.
CLIPEAU SENZUAL GIROFARURI.
Vino, frumoaso – i-am spus – şi o priveam aşa cum aş fi răsturnat deasupra-i ideograme ce faraonilor le nemureau iubirea.
SEMAFOARELE ERAU DE CULOARE ALBASTRĂ. POATE TURCOAZ.
Aş vrea să-ţi simt sînii pe pieptul meu şi pielea ta zvîcnitoare şi mireasma ce-o răspîndeşti.
Sigur turcoaz.
Dulce este rodul tău pentru cerul gurii mele.
Sus de tot, muzicanţii începură un cor nelămurit. Mirosea a coriandru şi-a buruieni de munte.
CRONICA EVENIMENTELOR RUTIERE. LEGĂTURI NEREGULAMENTARE. TRAFI-CUL ÎN ZONELE DE VÎRF. 
Ea s-a lăsat în voia mea, călăuzindu-mă spre locurile cele mai alese. Pielea îi era chihlimbarie şi gustoasă.
RALIUL DEZMIERDĂRILOR DE EPOCĂ. PARIS-DAKAR.
Pîntecele tău este un pahar rotund, de unde nu lipseşte vinul mirositor. Amîndouă ţîţele tale sînt ca gemenii unei căprioare.
APĂSAM BUTOANE VERZI, ALBASTRE, ROŞII, ORANJ. TE-AI FI CREZUT ÎN MIEZUL UNUI CURCUBEU.
CUTREIERĂ-MĂ!
Inima îi bătea repede, strînsă parcă într-o cochilie prea dură.
Cum circulăm. Azi – conduita pervertivă.
Am luat-o de după umeri şi i-am prins gîtul între degete, pe sub păr, ca la pisoi.
CHLOÉ.
Cîţiva oameni se opriseră să privească. În ochi nu li se desluşea decît o milă un pic răutăcioasă. Erau spătoşi şi puternici, aveau un aer de neclintit.
VITEZA LEGALĂ A ILUZIEI.
Ridicai ochii. În faţa mea, atîrnat de perete, era Isus pe cruce. Părea cam plictisit. Monahul învîrtea o hîrîitoare, zbierînd versuri latineşti.
CIRCULAŢI!
Isus privea altundeva şi părea că se plictiseşte. Îşi căuta o poziţie mai comodă în piroanele lui. Pieptul i se ridica uşor şi ritmic. Trăsăturile lui respirau calmul şi-am auzit ieşindu-i pe nări un tors uşor de satisfacţie, ca la o pisică sătulă. În timpul acesta, Monahul sălta de pe un picior pe altul şi sufla într-o ţeavă. Ceremonia se sfîrşise.
Curînd după aceea, începu să plouă. Şedeam transparenţi, umăr la umăr. Ni se administra muzică intravenos, lent, picătură cu picătură. Şedeam goi, transparenţi şi umăr la umăr, ascultam ploaia, stam aşa şi fără de vreo durere eram depuşi – fiecare în alt anotimp.
NIMIC NU PREVESTISE O ÎNTÎMPLARE DEOSEBITĂ. FUSESE O ZI DE 24 DE ORE, PE LA ORA 19 ŞI TREIZECI DE MINUTE SE DĂDUSE NOAPTE. TOTUL NORMAL.
EA AŞTEPTASE ÎN RAFTUL DE LA INTERSECŢIE, CA DE OBICEI, FUSESE ACOLO, FUSESE VĂZUTĂ PREGĂTIND MICUL DEJUN, MIŞCÎNDU-ŞI DEGETELE CA ŞI CUM AR FI CÎNTAT LA PIAN, CA ŞI CUM AR FI DAT DE BĂUT.
TRECUSERĂ TRAMVAIE ALBE, IMPLA-CABILE, ROŞII. 
 
P.S.
... foarte bine, atunci o să-ţi luăm cărţile!
Unul dintre agenţi apucă o carte aflată la îndemînă. O deschise cu brutalitate.
Doar pagini scrise, şefule, anunţă el.
Ce zice? Păi... „Despre tine înfloreau cuvintele. În prim-plan, la ţărm, scribii goi, pe nisip, îţi caligrafiau respiraţia.” Hm...
Sau: „Treci. Îţi aşezi palma pe creştetul cuvintelor. Cîntă copiii din cor ca şi cum ar vedea rămurindu-se lumea.” Ce facem?
Violeaz-o! spuse vornicul.
APOI, PENTRU FOARTE PUŢINĂ VREME, RĂSĂRI SOARELE.