Lucian Vasilescu

Aproape. Atât de departe - Close. So far away

Aproape. Atât de departe - Close. So far away

2009


iar dacă într-o bună zi, clara, te vei întreba la ce
bun poezia, îţi spun de pe-acum: la nimic. 
aşa cum şi curcubeul...
„iată, eu fac un legământ cu voi şi cu sămânţa voastră care va veni după voi. iată semnul legământului pe care-l fac între mine şi voi, 
pentru toate neamurile de oameni, în veci. curcubeul meu, pe care l-am aşezat în nor, 
el va sluji ca semn al legământului 
dintre mine şi pământ.” (facerea, 9)
 
 aşa cum şi curcubeul...
 
should you wonder one day, clara, what use poetry is, i may as well tell you this now: none.
 just like the rainbow...
„this is the sign of the covenant i am making between me and you and every living creature with you,  a covenant for all generations 
to come.  i have set my rainbow 
in the clouds, and it will be the sign 
of the covenant between me 
and the earth.” (genesis, 9)
 
just like the rainbow...

 [soarele apunea…]
 
soarele apunea răsucind fuioare de lumină.
în codrul de termopane fusese încă o zi. 
una senină. 
nori de benzină învolburau apusul. 
mă holbam în abis şi aşteptam stelele.
de neon, neasemuitele, ielele. 
să-mi găsesc printre ele pereche. 
aşteptam cu un cercel în ureche şi-n cealaltă 
cu o cască bluetooth.
 
am închis ochii şi-am ascultat şipotul tramvaielor pe şine. 
mă chirceam de fericire şi-mi părea că sunt proprietarul acelei seri sublime. 
şi-al nopţii care o să mi te-aducă 
pe grozava de tine. 
 
aşa cum te visam în tinereţe.
înveşmântată într-o sumară şi străvezie tristeţe. 
pe cap purtând împletită cunună de cabluri. 
roşii, verzi, galbene, gri. unele ademenitoare, coaxiale. 
mă-nnebunesc de dor.
de dorul umbrei tale.
m-auzi? 
de lacrimi ochii mei sunt uzi. 
cum ud e zidul casei pe care mă uşurez, cutremurat de plăcere. 
 
dar n-a fost tot timpul aşa. 
cândva, mai demult, pe unele străzi mai înguste, rezemam pământul cu spatele. 
mai puteam pe atuncea spera. că paşii 
care se-aud sunt ai tăi. 
c-ai să vii. 
ca o umbră strălucitoare zăpăcind 
trotuarele pustii. 
c-ai să te împiedici de mine şi-o să cădem împreună-n abis. 
în colţ, pe străduţa cu sens interzis. 
şi miros de canalizare. 
aşa cum miroase briza, la mare.
 
[the sun was spreading…]
 
the sun was spreading its light along 
the horizon.
another day has passed in 
the double-glazed forest.
a clear one.
gas clouds stirred the sunset.
i was staring into the abyss, waiting 
for the stars.
neon, beautiful, fairy-like stars.
to find my beloved in one of them.
i was waiting with a ring in one ear and bluetooth in the other.
 
i closed my eyes and listened to the ripple 
of the tramways running.
i was quivering with happiness and it seemed 
i was the owner of that sublime night.
and of the night that would bring me you, 
my wondrous.
 
just as i dreamt of you when i was young.
wearing a scanty diaphanous sadness.
on your head a crown of cables
red, green, yellow, grey. some alluring, coaxial.
i’m going mad with desire for you.
desire for your shadow.
can you hear me?
my eyes are running tears.
just like the wetted wall on which i relieve myself, tingling with pleasure.
 
but it hasn't always been this way.
once, long ago, down narrow streets, 
my back pressing the earth.
i still had hope. that the footsteps i heard 
were yours.
that you would come.
like a bright shadow bewildering 
empty sidewalks.
that you would stumble upon me and we’d fall together, into the abyss.
round the corner, down the forbidden street. smelling of sewage.
like the smell of the sea breeze.
 
translated by anne stewart, 
dragoş lucian ivan, lidia vianu


[crâmpeie din acea înserare...]
 
crâmpeie din acea înserare ajungeau 
până la mine, răscolind amintiri. 
despre cum ar fi putut să fie. despre deşertăciune şi poezie. despre moartea mea splendidă, multicoloră, vie.
 
despre cum arăta lumea de dinainte de cea 
de apoi. când hoinăream printre ceruri. 
singuri, noi doi. când în urma noastră se sfărâma furtună. şi ploaie ploua pe pământ. 
şi-n fiece strop eram împreună.
 
 
[fragments of that special evening...]
 
fragments of that special evening reached me, bringing back memories. about what might have been. about vanity and poetry. about my death, splendid, multi-coloured, alive.
 
images of the world before the world to come. when we used to wander the skies. 
alone, the two of us.  and at our backs, 
the storm.  rain falling and falling on the earth.
we were together in every drop. 
 
translated by anne stewart, 
oana andreoiu, lidia vianu
 
                                                                          
[în noaptea aceea a răsărit o singură stea...] 
 
în noaptea aceea a răsărit o singură stea. mică, stingheră, ca vai de ea. apoi, la o vreme, 
s-a desprins şi-a căzut. şi s-a făcut întuneric. 
şi tot ce trecuse a început. însă pe dos.
 
eram un copil cuminte, sfios. croşetam din fire subţiri întâmplări. amintiri. despre cum aveam să devin un bărbat puternic, frumos. despre cum urma să întorc lumea cu susul în jos. 
cu rădăcinile înfipte în cer.
 
în cerul unde tremură o steluţă, ca vai de ea, stingher.
 
                                                                         
[only one star rose that night...]
 
only one star rose that night. small, lonely, 
poor thing. then, 
after a while, 
it broke and fell. and it got dark. 
and everything had started.  
in reverse.
 
i was a shy, meek child. from thin threads 
i wove incidents. 
memories. about how i would  become a strong, handsome man. 
about how i would turn the world upside down.
its roots stuck in the sky.
 
in the sky where a little star is trembling, piteous, lonely.
 
translated by anne stewart, 
oana ludmila popescu, lidia vianu
 
 
 
[ca printr-un ochean...]
 
ca printr-un ochean, prin fundul paharului lumea-mi apare mai aproape, mai mare. 
îmi port nemurirea la cingătoare. 
în raniţă – bastonul de mareşal. papuci şi pijama albastră – aşa cum am fugit din balamuc, 
pe fereastră.
acum, de pe puntea cea mai înaltă scrutez depărtările. cutreier 
neobosit psihozele, depresiile, nevrozele, mările. pe trup port răni adânci, 
rămase din lupta 
cu perfuziile, cu electroşocurile, 
copilăria, iluziile.
echipajul s-a răsculat într-o zi şi m-a părăsit. sunt singur 
pe oceanul făr’ de sfârşit. 
am credinţa că voi descoperi odată şi-odată cuvântul promis. trup 
din trupul meu, carne din carnea mea. 
ştiu că-l voi găsi: 
voi îngenunchia, şi deasupra cerul, împrejururi apă, voi săpa într-însul, cu mâinile, groapă. 
apoi m-oi aşede şi voi aştepta 
pân-o să se-ndure domnul să mă ia. 
 
ca printr-un ochean, prin fundul paharului lumea-mi apare mai aproape, mai mare. 
îmi port nemurirea la cingătoare. 
în raniţă – bastonul de mareşal.
 
sunt cel mai bun poet din acest spital.

 
[as if through a spyglass...]
 
as if through a spyglass, through the bottom 
of this tumbler, 
the world is closer, larger.
i wear eternity as my girdle.
in my knapsack – my marshal’s cane. slippers and blue pyjamas – how i fled the madhouse,
by the window.
now, on the highest deck, i peer at the horizon. 
i scurry tirelessly through psychoses, depression, nerves, the seas. my body 
is scarred from the fight
with perfusions, with electric shocks, childhood, illusions.
the crew rebelled one day and left me. 
i’m all alone on the endless ocean.
my hope is to end by discovering the promised word. part of me. flesh of my flesh. 
i know i will: 
i will kneel down, the sky above 
and water all around, and i will dig
a hole with my hands. i will lie down 
in it and wait 
till god is willing to have me.
 
as if through a spyglass, through the bottom 
of this tumbler, the world is closer, larger.
i wear eternity as my girdle.
in my knapsack – my marshal’s cane.
 
i am the best poet in this hospital. 
 
translated by anne stewart, lidia vianu
 
 
[de pe peretele din faţă...]
 
de pe peretele din faţă, spre răsărit, 
îmi zâmbeşte acelaşi chip ponosit. 
plictisit până peste poate de mine. sastisit.
mi s-a spus că el este calea, că doar el ştie drumul. dar el stă şi se uită la mine 
şi doar îşi scutură, din când în când, de la ţigară, 
scrumul. apoi îşi toarnă vin în pahar. 
şi-mi dă de înţeles că orice aş face 
ar fi  în zadar. 
 
mi s-a spus că el e cuvântul, dar nu-l aud. 
mi s-a spus că el e lumina. 
dar nu se poate vedea 
din colţul vieţii mele, verde cum e fierea, amară şi rea. în felul acesta încep încă o zi pierdută. 
în care tot ce fac e să respir. 
 
şi singur de lucrul acesta încă mă mir.
 
 
[from the wall in front of me...]
 
from the wall in front of me, facing east, 
the same shabby face is smiling back at me.
bored to death with me. fed up. i have been told he is the way, that he alone knows the path. but he stands looking at me, flicking the ash off his cigarette every now and then. he pours wine 
in his glass. and he lets me understand that whatever i might do, it would be in vain.
 
i was told he was the word, but i can’t hear him, i was told he was the light. 
but, from where my life (green like bile,
bitter and bad) is, 
you cannot see him. so i am beginning another lost day. all i can do while it lasts is to breathe.
 
and i am the only one who 
is still wondering why.
 
translated by anne stewart, 
veronica anghel, lidia vianu

 
[am spus ce cred...]
 
am spus ce cred, apoi s-a aşternut o tăcere 
în carouri albe şi roşii. 
uită-te în ochii mei, priveşte-mă-n faţă. 
în faţa mea în carouri albe 
şi roşii, ca o faţă de masă. 
 
stăm faţă în faţă, ne privim în ochi, ne privim în tăcere. atinge-mă. sunt eu, cel adevărat. doborât la cer, înălţat. aşternut între un sfârşit şi un altul, neînceput. tu ştii, doar tu ştii că abia acum sunt un om împlinit. că n-am fost tot timpul aşa. că uneori am sperat. acum mi-e bine, m-am lepădat de păcat. 
mai stai, aprinde-ţi ţigara, mai cere şi vin. bea 
şi fumează. trăieşte din plin. scutură scrumul 
pe faţa mea în pătrate albe şi roşii. 
mai cere iar vin. răstoarnă paharul. ridică-te. împleticeşte-te către casă. 
 
dac-aş fi viu, doar despre tine mi-ar plăcea 
să scriu. 
aşa cum eşti acum. beat. părăginit. pustiu.

 
[i spoke my mind...]
 
i spoke my mind  and silence fell in white 
and red squares. look me in
the eye, face me. white and red squares are 
all i can see, 
just like a table cloth.
 
we sit face to face, we look into each other’s eyes, silent. touch me. it’s me, the real me. fallen down to heaven, betrayed. lying between the end and the not-yet-begun. you alone know that i am content at last. that i have not always been this way. i hoped at times. i am fine,
i am sinless now.
 
wait, light your cigarette, ask for more wine. drink and smoke. live to the full. 
let your ashes drop 
on my face in white and red squares. 
ask for wine again. gulp it down. stand up. stagger back home.
 
if i were alive, i would love to write about you alone. as you are now. 
drunk. derelict. deserted.
 
translated by anne stewart, 
anca vulcănescu, lidia vianu

[la un timp, duhul sfânt...]
 
la un timp, duhul sfânt a dansat pentru mine. doar pentru mine. 
la mine la masă, 
la viaţa mea de dinainte, de acum şi de-apoi. 
spune-mi pe nume –  mi-a spus – spune-mi noi. plăteam pentru fiece dans cu pielea, 
cu carnea, cu ochii. lumină n-am mai văzut, 
de atunci, niciodată. 
şi mâna când am întins 
am atins doar o umbră boantă, ciudată. duhul cel sfânt dansa pentru mine, la mine la masă. 
şi noapte nu a mai fost fiindcă ziuă nu mai fusese demult, şi viaţă nu mai era fiindcă moartea însăşi cânta. la saxofon, la pian, la vioară. aceeaşi melodie, mereu, iarăşi şi iarăşi, iară şi iară. ceilalţi intrau, 
beau ce beau şi plecau. aveau scopuri în viaţă. 
erau frumoşi, pântecoşi, purtau pe umeri mătreaţă. în formă de stele. 
erau coloneii trupului meu, generalii vieţii mele. de la o vreme, însă, 
o dădusem pe moarte. iar ei se holbau 
prin binocluri şi tot nu puteau pătrunde 
atât de departe.
 
până unde tot ce era de sfârşit se sfârşea. şi tot ce era de-nceput începea. până la masa mea, unde duhul sfânt doar 
pentru mine dansa.

 
[at some point, the holy ghost...]
 
at some point, the holy ghost danced for me. 
for me alone. 
at my table, 
in my life before, my life now, 
and my after life. 
call me by my name – he said – call me us.
i paid for each dance with my skin, 
with my flesh, with my eyes. i have not seen light, not since then. and when my hands reached out, i touched only an edgeless eerie shadow. the holy ghost was dancing 
for me, at my table. 
and there was no more night because there had not been day in a long time, and there was no more life because death itself was playing. the saxophone, the piano, the violin. the same tune, forever, again and again, over and over. the others came in, drank and drank and went away. they had goals in their lives. 
they were beautiful, big-bellied, carrying dandruff on their shoulders. shaped like stars. they were colonels of my body, generals of my life. for some time, though, i had been more or less dead. they were staring through their binoculars and still they could not see so far.
 
to where whatever had an end ended. and whatever was meant to begin began. up to 
my table, where the holy ghost danced 
for me alone.
 
translated by anne stewart, 
alina blănaru, lidia vianu
 
[toate oglinzile în care mă oglindeam...]
 
toate oglinzile în care mă oglindeam, 
chiar şi din întâmplare, 
erau înrămate şi spânzurate-n altare. 
eram eu.
eram bunul dumnezeu.
aveam toată puterea: pogoram peste lume prăpădul şi sfâşierea. mântuiam păcătoşii, 
umpleam de bube pe toţi credincioşii. 
îi învăţam tot ce ştiu, totul, despre suferinţă, 
despre nemernicie şi umilinţă. 
apoi mă oglindeam în vitrine, în apele lacurilor, în tejghele, 
prin baruri, în linguri, în soare, 
în curcubee, în mare. eram pretutindeni.
eram eu.
eram bunul dumnezeu.
adorat în catedrale de beton, 
slăvit în imnuri de neon.
trăiam o moarte de plăcere pură: oamenii-mi cădeau în genunchi, 
mă sărutau pe gură.
semănam neputinţă, durere. perechea câştigătoare.
 
eram dumnezeu peste această oroare.
 
 
[all mirrors i looked in...]
 
all mirrors i looked in, even by accident, 
were framed and hung in altars. 
it was me.
i was god almighty.
i was all-powerful: i brought disaster 
and destruction upon the world. 
i redeemed the sinners, 
i infected all the believers with boils.
i taught them everything i knew, everything, about suffering, 
about treachery and humility.
then i saw myself in shop windows, in the waters of the lakes, in market stalls, in pubs, 
in spoons, in the sun, in rainbows, in the sea.
i was everywhere.
 
it was me.
i was god almighty.
adored in concrete cathedrals, glorified
in neon hymns.
i experienced a death of ultimate delight: 
people knelt down before me,
they kissed my mouth.
i sowed helplessness, pain. 
the unbeatable pairing.
 
i was god over this horror. 
 
translated by anne stewart, 
liliana ştefan, lidia vianu
 
[cuvintele căpătaseră chip...]
 
cuvintele căpătaseră chip şi se strâmbau 
la mine. 
beam cu măsură. cu măsura de-o sută. 
eram, de drept, inventatorul crizelor sublime. 
pereţii mă băteau pe umăr, a încurajare. 
înotam spre tejghea, legănat de parchet, 
ca de mare. 
 
în seara aceea îmi recăpătasem, 
pentru puţină vreme, credinţa. 
toamna şchiopăta printre mese. 
fericirea mă privea în ochi, fericită. 
dincolo de tejghea, noaptea se lăţea, nesfârşită.
 
de-aia! – am răcnit, aşteptând întrebarea. 
de-aia! – dar întrebarea adormise 
cu tâmpla pe masă. 
haide cu mine, i-am spus, te duc eu acasă. 
şi mâine-i o zi. e vreme destulă. 
dar întrebarea dormea cu un rest de ţigară aprinsă în gură.
 
toamna va ajunge şi la masa mea, în curând. 
beau şi mă rog. stau la rând. 
pe buza paharului odihnesc îngeri.
încercănaţi, jerpeliţi de atâtea înfrângeri. 
 
dar nu e nimic. şi mâine-i o zi. e vreme destulă. 
întrebareo, trezeşte-te!
dar întrebarea dormea mai departe, 
cu un rest de ţigară aprinsă în gură.
 
 
[the words had a body...]
 
the words had a body and were making 
faces at me. 
drink was my measure. a measure 
of a hundred all at once.
i was, unassailably, the creator 
of sublime crises.
the walls were beating my shoulder, 
in encouragement.
i was swimming towards the bar, rocked 
by the parquet sea.
 
that night i recovered, for a short time, my faith.
autumn was limping between the tables.
bliss was gazing into my eyes, blissful.
beyond the counter, night spread out, endless.
 
because! – i roared, waiting for 
the question to come.
because! – but the question slept, 
slumped on the table.
 
up you get, i said, i’ll take you home.
tomorrow is another day. 
there will be time enough.
but the question was sleeping with 
a cigarette in its mouth.
 
autumn will come to my table, soon enough.
i drink and pray. keep in line.
on the lip of my glass angels are resting.
rings around their eyes, shabby with defeat.
 
no harm done. tomorrow is another day. 
there is time enough.
hey, question, wake up!
but the question slept on, with a cigarette 
in its mouth.
 
translated by anne stewart, 
nicoleta cătălina ghiţă, lidia vianu
 
                                                                          
[am obosit...]
 
am obosit. înot prin viaţa asta de-o vreme.
oraşul clipoceşte din semafoare, feeric.
caut lumină, în întuneric.
 
caut un loc unde oamenii ştiu
că nu-i nici devreme, şi nici târziu;
că are să fie tot ce-a mai fost,
că-i vreme destulă, dar nu are rost.
 
în locul acela unde-au stat şi-au băut 
toţi aceia care te-au cunoscut.
apoi în viaţă s-au prăbuşit,
cum începutul se prăvale-n sfârşit.
 
acolo mă duc, de unde cale de-ntors 
nu mai este,
acolo unde se-ngână una şi aceeaşi poveste:
 
aproape sărută pe gură cuvântul departe,
cuvântul viaţă îmbrăţişează cuvântul moarte,
niciodată e frate bun cu mereu,
dumnezeu e o salbă de litere, la gâtul tău.
 
am obosit. înot prin oraşul ăsta de-o vreme.
viaţa clipoceşte din semafoare, feeric.
aproape-am ajuns: doar tu eşti lumină,
în întuneric.
 
[i am exhausted...]
 
i am exhausted. i have been swimming 
this life a long time.
the city traffic lights blink off and on, entrancing.
i am looking for light in darkness.
 
i am looking for a place where people know
that there is neither early, nor too late;
that what has been will be,
that all is vain, though there is time enough.
 
it is the place they came and drank
all those who knew you.
they were alive and they collapsed,
since all beginnings crash in endings.
 
i am going to a place from which there 
is no return,
i am going to where all stories are the same:
 
the word close and the word far away kiss,
the word life embraces the word death,
never befriends always, 
god is a string of letters, at your neck.
 
i am exhausted. i have been swimming 
this city a long time.
life’s traffic lights blink off and on, entrancing.
i am almost there: you are my only light,
in darkness.
 
translated by anne stewart, 
sînziana mihalache, lidia vianu
 
 
[asta de-acum pesemne că se cheamă singurătate...]
 
asta de-acum pesemne că se cheamă singurătate. 
asta, când până şi umbra mea chicoteşte 
cu alţii la masă. 
ei o ciupesc de fund. ea roşeşte. 
se preface sfioasă.
 
răsăritul e acru. stelele cad, una câte una, 
în derizoriu. dimineaţa abia se mai ţine-n picioare. îngână un cântec. încetişor.
într-o odaie vecină, pentru o vodcă, 
noaptea face pentru ultima oară amor. 
 
niciodată n-am murit mai frumos 
ca în toamna aceasta. 
înghit cu smerenie ultima cuminecătură 
de diazepam. 
 
nu credeam să-nvăţ a trăi vreodată. 
 
n-am crezut şi nici n-am. 

 
[this must be solitude...]
 
this must be solitude. 
when even my own shadow is giggling
at another’s table. they pinch her bottom. 
she is blushing. pretending to be shy. 
 
the sunrise is sour. the stars are falling, 
one by one, into nothingness. 
morning has hardly risen to its feet. 
it hums a song. gently.
in a neighbouring room, for a glass of vodka,
night is making love for the last time. 
 
never have i died as beautifully as this fall. 
humbly, i swallow the last eucharist 
of diazepam. 
 
i never thought i would ever learn to live. 
 
i never thought, nor have i. 
 
translated by anne stewart, 
florentina yvonne penciu, lidia vianu


[e o lumină care picură din tavan...]
 
e o lumină care picură din tavan. o lumină steloasă. în colţuri, tăioasă. 
e un aer de care mă sprijin sau este o apă?
e verde sau sus? e dulce sau este apus? 
în oglindă sunt eu sau îşi smulge 
părul din nas dumnezeu? 
e muzică ceea ce-mi curge pe frunte sau sânge? 
e râs ce se-aude sau îngeraşul meu plânge? 
sunt viu sau albastru? sunt cer sau nimic? 
chiar se-ntâmplă acestea 
sau am murit un pic? e cald sau sunt 
la mine acasă? eşti aievea 
sau eşti frumoasă? eşti răspuns 
sau eşti întrebare? 
 
eşti munte cu valuri sau vârf eşti de mare?
 
 
[light is dripping from the ceiling...]
 
light is dripping from the ceiling. starry light. sharp, in the corners. 
is it air i am leaning against or water? is it green or is it up? is it sweet or is it sunset? 
is it me in the mirror or is god pulling 
out his nose hair? 
is it music or blood running down my forehead? 
laughter i hear or my angel crying? 
am i alive or am i blue? am i sky or nothing? 
is this really happening 
or have i died a little? is it warm or am 
i at home? are you real 
or are you beautiful? are you an answer 
or are you a question?
 
are you a mountain with waves or are you 
the peak of a sea?
 
translated by anne stewart, 
alina roxana chirilă, lidia vianu
 
                                                                     
[şi ce dacă de cer mai atârnă o singură stea...]
 
şi ce dacă de cer mai atârnă o singură stea?
şi ce dacă-n curând se va stinge şi ea?
şi ce dacă vântul învolbură fulgi de noroi?
şi ce dacă mâine n-a auzit de noi?
 
de la tine încolo nu mai este nimic;
de la tine ’nainte dârdâie noaptea de frig;
de la tine, cu tine, începe sfârşitul;
de la tine răsare pe cer asfinţitul.
 
şi ce dacă respir, şi ce dacă sunt viu?
şi ce dacă miros a învins şi-a pustiu?
şi ce dacă strâng între pleoape pământ?
şi ce dacă nu plâng, şi ce, dacă plâng?
 
cu tine, odată, a început trecutul;
cu tine, odată, s-a sfârşit începutul;
cu tine se scaldă luna în mare;
cu tine se îneacă amintirile-n zare.
 
şi ce dacă te-ai dus, şi ce, c-am rămas?
şi ce dacă învârt la galera limbii de ceas?
tu te prefaci acum din trup în cuvinte;
tu eşti foc îngheţat şi zăpadă fierbinte.
 
şi ce dacă, de jur-împrejur, nimic n-a rămas?
şi ce dacă ultima clipă s-a răstignit peste ceas? 
 
 
[so what if just one star hangs in the sky...]
 
so what if just one star hangs in the sky?
so what if, soon, it could also die?
so what if the wind stirs up flakes of mud?
so what if tomorrow never heard of us?
 
beyond you, there is nothing;
ahead of you, cold night is shivering;
from you, with you, the end begins;
from you the falling dusk ascends.
 
so what if i live, so what if i breathe?
so what if my scent is defeat and debris?
so what if my eyelids press earth to my eyes?
so what if i don’t, so what if i cry?
 
with you, once, the past was begun;
with you, once, the beginnings broke down;
with you the moon bathes in the sea;
with you, the drowning of memories;
 
so what if you left me, so what, if i stayed?
so what if i force time on, labour hard 
as a galley-slave?
your body is already turning into words;
already, you are frozen fire and hot snow.
 
so what if nothing remains, all around?
so what if the last moment is crucified in time?
 
translated by anne stewart, 
claudia putura, lidia vianu
 
     
[mă mai zăresc uneori, rar, în depărtare...]
 
mă mai zăresc uneori, rar, în depărtare. 
arând apele mării, 
răsturnând valuri, 
însămânţând sare.
de unul singur, uitat şi stingher. 
plată nici capăt, nici cer.
steluţe de sare semăn în cale. în calea ta. 
stele ce-or creşte 
şi cu încetul s-or ridica. până când fi-va 
şi acea noapte când sus vor sta. 
hăt, sus, din cerul negru ca păcura vor lumina. 
vei sta-n fereastră şi una cu una vei număra. stele de sare, nemaivăzute, ţi-or arăta 
drumul spre marea unde sunt singur 
uitat şi stingher. 
 
drumul spre marea care întoarsă e tot un cer.
 
 
[once in a while, i see myself far away...]
 
once in a while, i see myself far away. ploughing sea waters, turning waves, 
sowing salt. 
i’m on my own, deserted and alone. 
i ask for no reward, receive none.
i sow salt stars along the way. your way. 
stars that will grow,
will slowly rise. till there comes a night when
they shine out. high up, in the pitch-black sky.
you, at your window, will count them one 
by one. salt stars, unseen, will show you 
the way to the sea where i’m on my own, deserted and alone.
 
the way to the sea which is the other side 
of the sky.
 
translated by anne stewart, 
cristina florea, lidia vianu 
 
 
[ce hârtie frumoasă...]
 
ce hârtie frumoasă. ce dreptunghi alb, desăvârşit, ce pedeapsă. ce lume încăpătoare pentru cuvinte, pentru aduceri aminte.
 
am colindat pe aici de la munte la marea cea mare. am făcut bine şi rău am făcut – am băut, am mers mai departe şi iar am băut. am căutat lucruri uitate în viitor, am găsit praful şi pulberea. n-a fost uşor. prieteni mi-au fost scrumiera, paharul 
şi-o carte pe care-am citit-o: abecedarul.
 
am scris cer, şi cer s-a făcut. altădat-am scris soare, şi s-a făcut lumină. am mai scris verde 
şi s-au făcut copaci, am scris spune-mi, 
tu ai citit şi taci. am scris albastru, şi-a fost mare cu valuri, am scris corăbii şi s-a stârnit vântul, am scris vino – m-a înghiţit pământul.
 
am scris despre tine, ai aflat că eşti, 
şi lumea s-a acoperit cu poveşti. 
de dragoste, dulci şi amare. ca gustul pielii tale atunci când ieşi din mare. am scris cuvântul mereu şi m-a dojenit dumnezeu. am scris împreună şi te-ai ascuns în partea nevăzută, 
pe lună. am scris vreau, dar nu pot. am scris noi şi ai plecat de tot.
 
ce hârtie frumoasă, ce dreptunghi alb, desăvârşit, pe unde te-am căutat 
de la început la sfârşit. de la cer la pământ. 
zi după zi, cuvânt de cuvânt.
 
ce lume frumoasă, încăpătoare. ce hârtie albă, sfâşietoare.

 
[such beautiful paper...]
 
such beautiful paper. what a flawless, white rectangle, what punishment. such a generous world for holding words, for memories. 
 
i have wandered here from mountain to sea. 
i have done good deeds and bad – i drank, 
had a few, moved on, and drank again. i have searched the past for future forgotten things, found dust and nothingness. it has not been easy. my companions – the ashtray, 
the glass and this old schoolbook: the primer.
 
i wrote sky, and the sky came. then i wrote sun, and there was light.
i wrote green, and there became trees, i wrote speak to me, you read the words, yet say nothing. i wrote blue and it turned into waves, 
i wrote ships and the wind blew, i wrote come and death took me.
 
i wrote about you, you became aware, and the world filled with stories. of love, bitter and sweet. like the taste of your skin wet with the sea. i wrote the word eternal and god frowned on me. i wrote together, and you hid in the darkness of the moon. i wrote i want to, but 
i cannot. i wrote us and you left me.
 
such beautiful paper. what a flawless, white rectangle, where i have searched for you, from the beginning to the end. from heaven to earth. day after day, word after word.
 
such a generous, beautiful world. such white, heart-rending paper.
 
translated by anne stewart, 
eliza ghiţulescu, lidia vianu
 
                                                                          
 
[ieri am vorbit despre poezie...]
 
ieri am vorbit despre poezie mai mult 
decât de obicei,
mai mult chiar decât la vremea îndepărtată
când visam că într-o bună zi mi se va îngădui să-i sărut picioarele.
noaptea, apoi, am visat cel mai frumos poem 
care-ar fi putut fi scris vreodată. m-am trezit, 
m-am dus la icoană, şi i l-am spus în şoaptă. 
când m-am trezit, nu mai ţineam minte 
decât că visasem
cel mai frumos poem care-ar fi putut 
fi scris vreodată. 
în seara aceleiaşi zile, a doua, 
m-am dus la icoană 
să-mi spun rugăciunea –  o uitasem însă 
şi pe aceasta.
am stat aşa, în tăcere, privindu-l în ochi 
pe dumnezeu.
am tăcut împreună, ca doi buni prieteni.
ca şi cei mai buni doi prieteni.
între noi se mişca aerul într-un asemenea fel, 
încât nu se lăsa auzit de urechile oamenilor.
între noi vibra aerul ca la un cutremur imperceptibil, 
devastator. 
 
şi, în chiar clipa aceea, gândacii mei 
din bucătărie
s-au prăbuşit, definitiv, în genunchi.

 
[yesterday, i talked about poetry...]
 
yesterday, i talked about poetry more 
than usual, 
even more than in those long-gone days, 
when i dreamed 
that one day i would be allowed to kiss her feet. 
then, at night, i dreamt the most beautiful poem 
that had ever been written. i woke up, 
i went to the icon, and i whispered it. 
when i woke up, all i remembered was that 
i had dreamt 
the most beautiful poem that had 
ever been written. 
on the evening of the same day, 
the second, i went to the icon 
to say my prayer – i had forgotten that, too. 
and so it was, in silence, i looked god 
in the eye. 
we kept silent together, like two good friends. 
like two best friends.
air moved between us in such a way 
that no human ear could hear it. 
air vibrated between us as in an imperceptible 
earthquake, devastating.
 
and, at that very moment, the cockroaches 
in my kitchen buckled, once and for all, 
to kneel in worship.  
 
translated by anne stewart, 
andreea banciu, lidia vianu
 
                                                                          
[cu preţul ochilor...]
 
cu preţul ochilor am cumpărat lumina. cu preţul cuvintelor – mângâiere. cu preţul gurii 
am cumpărat liniştea pe care o ascult în tăcere.
 
cu preţul lucrurilor în care cred mi-am închiriat şi eu, aproape nou, un dumnezeu. puţin cam trist şi cam adus de spate, dar căruia-i mai iese, din când în când, mersul pe ape. 
 
cu preţul inimii am cumpărat o carte, 
cu preţul vieţii mi-am arvunit 
o moarte, pe care o trăiesc noapte de noapte. îmbrăţişez pe dumnezeul meu 
şi tremurăm de frică. 
aş face o minune, îmi spune, una mică.
ne strângem în braţe şi încercăm, din toate puterile, să uităm. 
 
şi doare atâta de tare că ni se desprinde carnea de os. plângem în hohote, 
în cotlonul nopţii cel mai întunecos.

 
[for the price of my eyes...]
 
for the price of my eyes i bought light. 
for the price of my words – 
solace. for the price 
of my mouth i bought peace, 
and i am listening to it in silence.
 
for the price of the things i believe in i hired, almost new, a god. 
a little sad and stooping, but still able,
now and again, to walk on water.
 
for the price of my heart i bought a book, 
for the price of my life, an instalment on a death, and i live it over again night after night. 
i hold my god and we tremble in fear. 
 
if only i could work a miracle, he says, 
even a little one.
we hold each other close and do our 
best to forget.
 
and it hurts so much that our flesh falls 
from the bone.
 
we cry our hearts out in the dead of night.
 
translated by anne stewart, 
rodica ionaş, lidia vianu
 

[tot ce am înţeles este că fără mine lumea...]
 
tot ce am înţeles este că fără mine lumea ar fi perfectă. că disperarea ar dispărea. că soarele 
n-ar mai apune nicicând pe calea ta. că îngerii ar coborî pe pământ şi-ar cânta. din alăute 
aurii, strălucitoare, mute. că văzduhul 
s-ar umple cu flori, că stelele 
s-ar legăna în copaci, că cerul s-ar scurge-n cascade, în mare.
iar pe dânsul vor lăsa dâre corăbii. cu pânze, 
încărcate cu mirodenii. că orice vis s-ar putea împlini. orice vedenii. 
 
tot ce ştiu este că fără mine lumea ar fi mai bună. că soarele n-ar mai apune, că n-ar mai fi lună. doar dumnezeu ar umbla din casă în casă, întrebând ce s-a ales de lumea lui, pe care-o crezuse frumoasă. 
 
şi chiar fusese aşa, până la mine. 
până când m-am născut şi viitorul 
s-a prefăcut în vechime. şi mâine în ieri. 
pe unde nu mai e nimeni, şi nicăieri. tot ce am înţeles este că fără mine lumea ar fi minunată. 
ca o rugăciune rostită de la sfârşit la-nceput. răsturnată. 
 
într-o limbă inexistentă, melodioasă. 
într-o limbă din care nimeni 
n-ar mai ajunge acasă. 

 
[all i know is that the world...]
 
all i know is that the world would be perfect without me. despair would be gone. the sun would never set for you. that angels would come down to earth and sing. their lutes 
golden, bright, soundless. the air would drown in flowers, the stars hang from the trees, the sky would tumble in cascades, into the sea. ships would furrow it. sailing ships
loaded with spices. any dream could come true. any delusion.
 
all i know is the world would be better without me. the sun would never set, there would never be moonlight. god would go from house to house, alone, asking what became of his splendid world.
 
splendid it had been, till i came along. 
when i was born, the future 
became the past. tomorrow turned into yesterday, in a deserted place that is nowhere. 
 
all i know is that the world would be wondrous without me. like a prayer recited 
from the end 
to the beginning. backwards.
 
in a melodious language never invented. 
a language from which 
we could never come home.
 
translated by anne stewart, lidia vianu
 
                                                                          
 
[eu lucrez în ascuns la o pasăre...]
 
eu lucrez în ascuns la o pasăre. la o pasăre târâtoare. subpământeană. 
o pasăre fără aripi şi fără picioare. 
care nu cântă. care nu zboară. 
care nu ştie că mai sus de pământ 
mai este o lume. că există afară. 
 
o pasăre pământie, cu creastă albastră. ea este pasărea aceea, măiastră. la care lucrez în ascuns. ea visează cum cântă 
şi visează cum zboară.
şi din visele ei se face, uneori, primăvară. 
în lumea despre care nu ştie nimic. în lumea 
de-afară. cu fluturi, cu flori şi cu triluri. 
cu dragoste, cu despărţiri, cu bibiluri. despre care pasărea mea pământie visează cum cântă, visează să ştie. visează cum zboară. 
 
dar din pământ doar pământul se vede-n afară.

 
[i am secretly making this bird...]
 
i am secretly making this bird. a crawling bird. that lives underground. a bird without wings and without legs. unable to sing. unable to fly. unable to know there is another world above ground. 
ignorant of the outside.
 
an ashen bird with a blue crest. so she is a magic bird. i am creating her secretly. she is dreaming of her song and dreaming of flight. sometimes her dreams make spring happen.
to the world of which she knows nothing. 
to the outside. butterflies, flowers and  birdsong. love, partings, comforts. 
my ashen bird dreams of singing, 
dreams of knowing. she dreams of flying.
 
but when under earth, one can only see 
the ground.
 
translated by anne stewart, lidia vianu

 
[am plecat demult de tot de acasă...]
 
am plecat demult de tot de acasă. n-am ajuns nicăieri. locuiesc în ruina asta de trup, ascuns după ziua de ieri. ştiu că undeva,
departe, în fiece seară, cineva aşază 
în geam o lumină. 
şi-aşteaptă. rătăcitorul să vină. 
dar acela e altul – eu nu sunt 
decât rătăcitul, cel care-şi caută 
cu lumânarea sfârşitul.
n-am să vin înapoi. n-am să merg înainte. 
rămân în ruina asta de trup, 
printre buruieni şi cuvinte.
 
am plecat demult de tot de acasă. 
timpul s-a îmbâcsit, mă apasă.
uneori îmi pare că văd cum aşezi 
o lumină-n fereastră. dar totul 
nu-i decât amintire. a noastră. ruină. 
cetate învinsă, cu marea
vecină. pe care sufletul meu rătăceşte. 
căutând un sfârşit pentru
această poveste.
 
n-am să vin înapoi. n-am să merg înainte. 
rămân aici, 
printre buruieni şi cuvinte.
                                                                        
 
[i left home long ago...]
 
i left home long ago. i am still on the road.
i dwell in this dilapidated body, hidden behind yesterday. there is a window 
out there, where someone leaves candles
to burn. and waits. for the prodigal son to return. but he is not me, and i am not 
him – i am merely lost, the candle lights 
the way to my end.  
there is no going back. there is hardly 
a way ahead. 
this dilapidated body is 
my tomb, full of old weeds and words.
 
i left home long ago. dusty time on my back.
sometimes, it seems, your candle, your window call me. but there 
is only our memory. a ruin. a defeated city, 
by the sea. 
my soul roaming. looking for the end 
of this story.
there is no going back. there is hardly 
a way ahead. i will stay here, 
buried in old weeds and words. 
 
translated by anne stewart, 
andreea diaconu, lidia vianu


[am căpătat doar ceea ce mi se cuvine...]
 
am căpătat doar ceea ce mi se cuvine. şi cearcăne. sunt un elogiu al domesticirii omului de către om. un exponat ambulant, 
din bâlci în bâlci. am perfecţionat mersul târâş, mersul pe brânci. 
sunt mare maestru al nobilei arte a remuşcării. cavaler al aşteptării, al resemnării. tot ce am spus a fost închis în cutii şi coborât în subsoluri. acolo unde trudesc oamenii. galbeni 
ca făclia de galbenă ceară şi vii. 
 
tavane cu nori, pereţi cu flori. stucaturi şi piane fără claviaturi. ape fără de apă, morminte adânci unde stau aşezate cuvinte. uitate 
la câte-o răscruce, demult. uneori le-am rostit, 
alteori am stat să le-ascult. alteori le-am scris, de jur-împrejur. dând lumii un sens, un contur. pe care a fost decupată, apoi lipită în albumul cu amintiri. între marile fericiri şi celebrele despărţiri.
tavane cu nori, pereţi cu flori, ape fără de apă, coborârea la ceruri, urcarea la groapă.
 
am căpătat doar ceea ce mi se cuvine. 
zi după zi, cuvânt 
de cuvânt – un loc cu lumină. şi deasupra pământ. 

 
[i have only got what i deserve...]
 
i have only got what i deserve. and rings under my eyes. i am the best proof of man’s domestication by man. a walking example, 
i go from fair to fair. i have perfected creeping, crawling on all fours. 
i am a master in the art of noble remorse. 
a knight of patient resignation. my words have been enclosed in cases and buried deep down. where people work hard. pale 
and yellow as wax,
yellow and alive.
 
ceilings with clouds, walls with flowers. laquearia and pianos without keys. waters without water, deep tombs in which words lie. at some crossroad, long forgotten. 
uttered by me,
or that i have heard sometime. written by me, all around. giving this world meaning, shape. cut out and pasted into an album of memories. between great happiness and bitter separation. 
ceilings with clouds, walls with flowers, waters without water, climbing down to heaven, ascending to the grave.
 
i have only got what i deserve. day in, 
day out, word
for word – light. and above it the ground.
 
translated by anne stewart, lidia vianu
 
                                                                         
[acum doar stau şi mă uit pe fereastră...]
 
acum doar stau şi mă uit pe fereastră. 
văd cum albastru 
se face albastră.
văd cum ce-am scris se face pădure. 
tandră şi deasă, obositor 
de frumoasă. albastru 
prefăcut în albastră.
văd cum din viaţă se face moarte. mă văd 
şi pe mine, în zare, departe, scriind cu toporul 
încă şi încă o carte. 
 
pe când sufletul meu întinereşte, 
prunc el se face, apoi cu ţipăt 
şi mare mirare se naşte.
 
 
[i just sit at the window looking out...]
 
i just sit at the window looking out. watching blue become blue.
watching my texts become forests. gentle and dense, exhaustingly beautiful. blue 
is becoming blue.
i see how life turns into death. and i see myself, clear, far away, 
with my axe writing
book after book.
 
and my soul grows young, a child, screaming
and a great wonder is born.
 
translated by anne stewart, 
andreea diaconu, lidia vianu
 
 
[când apa se va face mare...]
 
când apa se va face mare, vom sui pe corabie. vom lua cu noi cuvinte-perechi, vom întinde pânzele de hârtie şi vom porni împotriva curentului. către zădărnicie. 
vom străbate ţinuturi şi limbi de unde vom lua cuvinte-perechi şi vom naviga mai departe. către zările zădărniciei. 
când apa se va face mică, vom lepăda pânzele 
şi vom opinti la edec.
când apa se va face mică, mică de tot, vom trage corabia în pământ. ne vom sângera umerii, braţele, fruntea. la o vreme ni se va jupui pielea. la o vreme ne vom pierde şi carnea. apoi vom ajunge. în chiar inima zădărniciei. o mână de oase şi-un puhoi de cuvinte care au tras la edec.  
cândva, în alt timp, vor începe să sape-n adânc. căutând pe dumnezeul lor subpământean, pe dumnezeul lor de siliciu. vor săpa cu nişte maşini colosale. într-o bună zi 
vor ajunge la noi: 
o mână de oase şi-un puhoi de cuvinte 
care au tras la edec. 
le vor ridica din ţărână, curioşi, încercând să le desluşească. atunci, dumnezeul lor din adâncuri, dumnezeul lor de siliciu se va cutremura. 
le va arde ochii dintr-o lucire. 
iar maşinile lor colosale 
le va risipi în bucăţi. 
şi din adâncul muntelui, din chiar inima zădărniciei, va răsări iarăşi apă. aşa cum răsare o floare. ea va prinde a se rostogoli peste lume, grăbind să-şi boteze, unul câte unul, 
cuvintele-n mare. 
 
şi va fi frumos. va fi bine. va fi dragoste. 
 
în limba mea şi-n toate celelalte limbi străine. 
 
 
[when the tide comes in...]
 
when the tide comes in, we’ll board the ship, we’ll take along pairs of words, we’ll set out paper sails and keep a course against 
the current. towards vanity.
we’ll cross realms and languages from which we’ll take word-pairs and we’ll sail on.
towards a horizon of vanity.
when the water recedes, we’ll relinquish the sails and take the ship in tow. when the water recedes, at its lowest ebb, we’ll pull the ship aground. our shoulders, arms and foreheads will bleed. our skin will slowly peel away. our flesh will be torn to pieces. then we will have reached the very heart of vanity. a handful of bones and the flood of words we’ve hauled in. then, in another age, they’ll start excavating. looking for their underground god, their silicon god. they’ll dig, with gigantic machines. one fine day they’ll reach us: a handful of bones and the flood of words towed in with the ship.
they’ll pick them up from the dust, curiously, trying to make sense of them. at that moment, their god from the depths, their silicium god, will shudder. he will burn out their eyes in a glorious blaze. and he’ll bring down their gigantic machines, making them crumble.
 
and from the depth of the mountain, from the very heart of vanity, water will spring again. just like a flower. it will roll over the world, rushing over the words to baptize them, 
one by one.
 
and it will be beautiful. it will be fine. 
there will be love. 
 
in my language and in all 
the other alien languages.
 
translated by anne stewart, 
alina-olimpia miron, lidia vianu
 
                                                                          
 
[amurgul era vineţiu...]
 
amurgul era vineţiu. ca un mort descompus, 
de la etajul trei al unui bloc dezafectat, pustiu.
 
la etajul patru rămăsesem doar eu. stăteam 
cu chirie la dumnezeu. bolboroseam cuvinte 
de neînţeles. scriam cu unghiile pe pereţi. muşcam aerul. înnebuneam.
 
sunt eu! eu sunt aici! eu sunt chipul 
cel adevărat al victoriei! 
am înfrânt în toate bătăliile! am cutreierat toate utopiile! de acolo 
m-am întors glorios. de pe o parte pe alta. acum stau răstignit cu faţa în jos. la poalele unui destin prea îndepărtat. şi ce frumos ar fi putut 
să fie... şi bine... ce păcat...
 
pe faţă port acuma pecetea asfaltului crăpat.
 
auzeam din ce în ce mai des cum cânţi la pianul din spălătorie. 
cum plesnesc geamurile, cum se cutremură ţevile, cum se despică cerurile.
 
acum eu nu mai sunt. doar muzica mai este vie. când murmură vântul printre chiloţii 
puşi la uscat, în spălătorie. 
 
astăzi, că s-a sfârşit, e bine: 
 
lacrimi de vomă îmi şiroiesc pe faţă. 
îndură-te, bunule doamne, 
şi du-mă. la tine acasă.
 

[the twilight was like blue...]
 
the twilight was like blue. like a decayed body lying on the third floor of a deserted block no longer inhabited.
 
i was the only one left on the fourth floor. 
i was god’s tenant.
i mumbled incomprehensible words. scratching the walls with my nails. biting the air. 
i was going mad.
 
it’s me! i’m here! i’m the true face of victory!
i have won all the battles! i have wandered all the utopias! i have turned from them full of glory. from one side to another. i lie crucified, face down. at the foot of remote destiny. it could have been so wonderful... so good… pity…
 
my face is a cracked road now.
 
i hear you still, playing the piano in the laundry, ever more often.
the windows burst, the pipes shook, 
the skies split.
 
i am no more. only the music is alive. 
when the wind murmurs
blowing the underthings hung on the line, 
in the laundry.
 
today, now everything is over, i am all right:
 
vomit tears run down my face. have mercy, 
oh, god, and take me. home to you.
 
translated by anne stewart, 
lorena fota, lidia vianu