Lucian Vasilescu

O ipoteză (sper) invalidă

S-ar putea. Se ia un organism oarecare (ar putea fi și Pământul) și se aduce, cu osteneală și cheltuială, în pragul colapsului. Apoi se mai lucrează puțin la cronicizarea acestei stări. Când boala este stabilizată, se scot din depozitele unde fuseseră dosite cu mult timp în urmă mașinării, tehnologii și soluții salvatoare. Mașinării, tehnologii și soluții care l-ar putea scăpa pe bietul organism de la moarte. Cu cât colapsul este mai bine întreținut, cu atât se vinde mai bine trilogia salvării. Totul este ca nu cumva leacurile să și vindece. Dacă ar vindeca, piața ar înregistra un recul imens și ar conduce, inevitabil, la prăbușirea religiei bursiere ecumenice. Ceea ce nimeni nu și-ar putea permite. Dacă se ajunge, totuși, într-o atare situație critică, mai există o soluție de salvare: războiul. Cum se știe, acesta a devenit astăzi cea mai profitabilă industrie, asigurând dezvoltarea globală atât pe verticală, cât și pe orizontală. După război, cu finanțele refăcute, se poate trece din nou la implementarea strategiilor salvatoare. Cu cât acel organism oarecare (ar putea fi și Pământul) e menținut pe linia subțire „cât o geană de copil” dintre viață și moarte, cu atât acesta va consuma mai mult și va asigura stabilitatea icoanelor indicilor bursieri.
E un mecanism simplu, al cărui secret este armonizarea ofertei cu cererea. Cum cererea, însă, are o dezvoltare mai lentă, atunci este de datoria ofertei s-o stimuleze. Cine știe să aplice aceste reguli simple câștigă. Cine le refuză, trăiește. Viața, însă, este un concept abstract, în vreme ce câștigul poate fi cuantificat.
 
 
Descoperă, nr. 11-12 (51-52), decembrie 2007-ianuarie 2008