Lucian Vasilescu

La Deseşti, īn ograda-dicţionar a poeziei romāne

Nu demult, într-o seară de tot goală de conţinut, priveam şi eu tot în gol şi chiar îl vedeam. Abrutizat după o zi şi ea la fel de goală de înţelesuri, am simţit pentru o câtime de clipă adierea unui vers superb: „Să-ti vezi pruncia dusă c-un tren forestier...” 
Imediat după aceea tot golul din preajmă şi din mine a prins a se umple, încet, de amintiri. 
La început mi s-a arătat poetul Gheorghe Pârja, autorul versului cu pricina, apoi am revăzut Sighetul Marmaţiei, unde de mai bine de 30 de ani se desfăşoară un festival de poezie, puţin mai târziu gândul mi s-a îmbarcat într-un autobuz hodorogit şi a pornit, cu mine cu tot, spre satul maramureşean Deseşti, unde am urcat pe o uliţă de pământ până la casa vecină cu biserica şi cu cimitirul. Casa părintească a lui Gheorghe Pârja. 
Am vazut acolo lume multă, prieteni buni, poeţi şi preţuitori ai poeziei. I-am văzut aşa cum se adună ei în ograda casei lui Pârja în fiecare toamnă, din 1979 încoace, în deschiderea Serilor de Poezie "Nichita Stănescu" de la Deseşti. 
Am vazut-o şi pe mama poetului – Mama Doca –, îmbiindu-ne cu pancove, miez de nucă, mere şi horincă. Am auzit şi lătratul căţelei Hoaţa, care ne întâmpina, de fiecare dată, cu bucurie. 
În mijlocul amintirii mele oficia cu bonomie şi generozitate criticul Laurenţiu Ulici, mentorul festivalului, înconjurat de umbrele lui Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Radu Săplăcan, Călin Angelescu, Ion Iuga, Gheorghe Pituţ, Aurel Dumitraşcu, Vasile Dragoş, Ion Drăgănoiu, GeorgeŢărnea, Marius Tupan, Teohar Mihadaş, Ioan Flora, Cezar Baltag, Mircea Ciobanu, Mihai Ursachi, Petre Stoica, Cristian Popescu – doar o parte dintre cei care-au trecut prin ograda casei lui Gheorghe Pârja şi nu vor mai zăbovi niciodată acolo pentru că au plecat de tot. Pe ceilalţi, cei încă vii, care mai vin şi vor mai veni la Deseşti, nu-i mai amintesc – ar însemna să enumar mai toţi poeţii menţionaţi în dicţionarele literaturii române contemporane. 
Apoi, din curtea casei lui Pârja am coborât cu toţii la Căminul Cultural, unde s-au petrecut lucruri. Eu nu ştiu când şi nici nu ştiu dacă voi mai urca, din şoseaua care leagă Sighetul Marmaţiei de Deseşti, către casa poetului Gheorghe Pârja. Am fost însa de nu puţine ori acolo şi lucrul acesta, iata, îmi poate umple golul zilelor zadarnice. 
„Să-ţi vezi pruncia dusă c-un tren forestier...” Ma rezemam de versul ăsta şi de amintirile care l-au însoţit şi astfel am izbutit să nu mă prăvălesc în golul unei seri goale de conţinut, când priveam în gol şi chiar îl vedeam.
 
Ziarul de duminică, 28 august 2009