Lucian Vasilescu

Hamburgerul noii cuminecături

La vremea globalizării galopante, singurul lucru care mai poate păstra identitatea unei naţiuni este limba în care aceasta se rosteşte. Aşadar, limbile sunt, acum mai mult decât oricând, depozitarele identităţilor naţionale. Desigur, asta în măsura în care păstrarea numitei identităţi ar mai interesa pe cineva. Globalizarea este un concept tentant şi care face audienţe de masă. Limba română tinde să devină un ceva desuet şi, oricum, facultativ. Ca atare, oricine este în drept s-o mutileze după bunul plac. De altfel, de când a pătruns şi la noi internetul, limba română a fost iute rasă în cap, precum deţinuţii de odinioară: i-au fost rase toate semnele diacritice. Fenomenul e general? Nici vorbă: schimb des mesaje pe net cu prieteni din Franţa şi toate textele lor au accentele la locul lor. 
În ceea ce priveşte Academia, îmi amintesc cum, în 1989, toate busturile scriitorilor ruşi din parcul Herăstrău au fost răsturnate de pe socluri. Tot atunci, în comuna prahoveană Călineşti, ţăranii locului s-au revoluţionat şi ei şi au tocat cu răngile un superb monument funerar lucrat în marmură albă (aflat în curtea unui fost conac al Cantacuzinilor) doar pentru vina că era opera unui (mare) sculptor rus. Aşa şi cu povestea lui  din A. Altfel, e bine. Greşelile, din excepţii, tind să devină normă, iar normele îşi pierd orice noimă. Globalizarea continuă. Primul rezultat concret al acesteia face, şi el, audienţe uriaşe: criza mondială. Şi, în contextul actual, prioritare sunt cifrele, iar nu literele şi spiritul care le ţine laolaltă.  
Acum, cei care ţin cu tot dinadinsul să vorbească româneşte corect, sunt privţi cu, cel mult, condescendenţă, precum nişte personaje desuete rătăcite în timpul prezent. Iar cei care ţin cu tot dinadinsul să mai şi scrie corect în limba română sunt priviţi asemenea unor excentrici. Informaţia circulă astăzi atât de repede încât viteza a devenit din atribut un scop şi o valoare în sine. Limba s-a preschimbat din conţinut într-un ambalaj de care ne descotorosim febril, spre a ajunge cât mai repede la hamburgerul noii cuminecături.   
 
Ziarul de duminică, 2 octombrie 2009