Lucian Vasilescu

Dar pe noi de ce ne-ai părăsit?

Ca orice om gospodar, îmi făcusem şi eu oarece „provizii de subiecte” pentru Editorial. Dar, cum mi-a venit rândul să scriu tocmai în preajma Paştelui, am decis să renunţ la stocul meu. Am hotărât să nu scriu despre povestea lui Lasantha Wickrematunge, jurnalist din Sri Lanka. Pentru articolele sale, în cadrul cărora demasca ororile războilui civil, omului îi devenise limpede că va fi asasinat. Şi chiar a fost asasinat, în ianuarie a.c. Pentru această „ocazie specială”, L. W. pregătise însă un editorial, care a fost publicat postum. Acolo scria, printre altele: „Il y a quelque chose qui est au dessus de la bonne situation, du renom, du gain et de la sécurité. C’est la voix de la conscience “.  („Este ceva mai presus de bunăstare, de propriul renume, de câştiguri şi de siguranţa personală. Acest lucru se numeşte conştiinţă.”)
N-am să scriu nici despre o coincidenţă tragi-comică: cu ani în urmă, un candinat la preşedinţia României dezvăluia, în campania electorală, că prin „tranşeele” opoziţiei stau ascunşi fix 15.000 de specialişti gata să scoată ţara din marasm. Cetăţeanul s-a ales preşedinte şi toată lumea a stat cu ochii pe „tranşee”. Dar de acolo n-a ieşit nici un specialist. Recent, a răbufnit în presă scandalul diplomelor universitare falsificate. După calculele celor care au investigat cazul, ar fi vorba despre exact 15.000 de diplome. 
Mai pusesem deoparte şi subiectul semnelor diacritice (în limba română). Acestea lipsesc (aproape) cu desăvârşire din mediul electronic. În mediul virtual, limba română e rasă în cap, precum odinioară deţinuţii. „Internetul este viitorul” – se spune. Dacă româna de pe internet este, la rândul ei, viitorul limbii române, e vai şi amar.
Mai notasem şi că, în ultima vreme, se tot vorbeşte despre o criză economică. Citesc, însă, că nu ştiu care director general al unei importante bănci occidentale a raportat pentru anul trecut o pierdere colosală, apoi s-a cerut la o pensie de cca. 900.000 euro pe an. Mai citesc şi că boardul unei colosale instituţii financiare de peste Ocean a cerut statului (şi a şi primit) un ajutor financiar de foarte multe milarde de dolari, pentru a evita falimentul. La scurtă vreme, boardul cu pricina se autoîmproprietărea cu bonusuri de zeci de milioane de dolari. Sunt doar două exemple, din multe altele. Aşadar, în regulă, suntem în criză, dar nu este, oare, aceasta una morală?
În fine, n-am să scriu despre niciunul dintre subiectele de mai sus. În preajma Paştelui fiind n-am să sciu decât asta: OK, Hristos a Înviat. Dar cu noi cum rămâne? 
 
Ziarul de duminică, 17 aprilie 2009